Africa de Sud a intrat, în 2010, în clubul celor mai mari economii emergente cunoscut sub acronimul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud), cu o influenţă semnificativă în afacerile globale. România a apărut pe harta investitorilor sud-africani abia după intrarea în Uniunea Europeană, şi o mare parte a plasamentelor locale au fost realizate după izbucnirea crizei financiare. Într-o perioadă în care investitorii străini şi-au luat ochii de pe România, din cauza riscului de ţară crescut, patru companii sud-africane au dominat piaţa de achiziţii prin plasamente care depăşesc 450 mil. euro. Producătorul de bere SABMiller, fondul de investiţii imobiliare New Europe Property Investments (NEPI), gigantul din domeniul informatic Naspers şi producătorul de componente auto Metair au investit până acum în România circa un miliard de euro.
Una dintre primele explicaţii găsite de consultanţii români pentru acest val de investiţii a fost legată de sistemul fiscal din Africa de Sud, care împinge investitorii spre alte economii. Cotele de impozitare aplicate companiilor sud-africane variază, în funcţie de industrie, între 28% şi 35%, însă sunt la un nivel comparabil cu ţări din Europa sau SUA. „Dacă o companie sud-africană ar investi printr-o filială în România, profiturile s-ar impozita cu 16%. Desigur, acest impozit e mai mic decât, să zicem, 28% cât ar fi costul fiscal pentru o aceeaşi investiţie realizată şi taxată în Africa de Sud. Însă nu cred că e factorul determinant. Cred că ceea ce contează în primul rând e oportunitatea de business, şi dacă cineva vine în România să profite de aceste oportunităţi nu vine doar că avem un impozit de 16%“, argumentează Alexander Milcev, partener Ernst&Young. Justificarea investitorilor sud-africani este mult mai simplă. „Înţelegem mai bine piaţa românească pentru că există similitudinii cu cea sud-africană, tocmai de aceea suntem mai activi într-o perioadă în care investitorii fug de aici. România este a doua cea mai mare ţară din Europa Centrală şi de Est, cu unul dintre cele mai mici venituri pe cap de locuitor, are una dintre cele mai bine educate forţe de muncă din Europa, etica muncii este fantastică şi are a doua cea mai mică datorie din Europa. Fundamentele acestei pieţe sunt foarte sănătoase. România nu este un pariu foarte complicat pe termen lung“, explică Martin Slabbert, CEO şi unul dintre acţionarii NEPI.
O nouă eră imobiliară
NEPI a ajuns în cinci ani la active de 530 mil. euro în România şi a spart bariere care păreau de netrecut după prăbuşirea pieţei imobiliare. A încheiat cea mai mare tranzacţie imobiliară de la începutul crizei şi până acum, prin achiziţia complexului de birouri Floreasca Business Park pentru 101,2 mil. euro, şi a realizat cea mai mare tranzacţie din afara Bucureştiului, când a cumpărat, la începutul acestui an, complexul de birouri City Business Center din Timişoara pentru circa 80 mil. euro. „Modelul de afaceri adoptat de dezvoltatori în trecut este nesustenabil acum. Încă din 2007, când am văzut primele oportunităţi în România, a fost foarte clar pentru noi că vom vedea multe lacrimi, şi au fost. În februarie 2006 eram plimbaţi de nişte agenţi pe şoseaua Pipera-Tunari pentru a vedea şantierul unei clădiri de birouri a cărei singură bază pentru studiul de fezabilitate era proximitatea Şcolii Americane. Nu am mai auzit nicăieri în viaţa mea ca o clădire de birouri să fie construită numai pe motiv că este lângă Şcoala Americană, dar aşa ­mi-au spus“, povesteşte Martin Slabbert (foto), într-un interviu pentru Capital.
Reţeta investitorului sud-african este nivelul redus al creditelor bancare. Practic, principala piedică în faţa investitorilor din acest sector, care încă mai găsesc oportunităţi pe piaţa românească, este dificultatea accesării finanţărilor bancare. Reticenţa bancherilor este normală după ce numai ansamblurile rezidenţiale şi centrele comerciale intrate în insolvenţă sau faliment au creat o gaură de peste 700 mil. euro în conturile lor. Raportul „loan to value“ (LTV), dintre valoarea creditelor bancare accesate pentru dezvoltare şi cea a activelor, în cazul NEPI este de până în 25%, în condiţiile în care media europeană pentru companiile imobiliare listate şi considerate puternice este de circa 40%. Sud-africanii consideră şi acest nivel destul de mare comparativ cu cel al companiilor listate la Bursa din Johannesburg.
„Nivelul de îndatorare pe care l-aţi văzut pe piaţa imobiliară din România şi din Europa, în general, nu avea niciun sens. Imobiliarele au nevoie de capital pentru a deveni o afacere, nu le poţi face pe datorie. Cred că modelul european se schimbă în întregul său, iar companiile vor accesa pieţele de obligaţiuni corporative direct şi ar trebui să se ferească de bănci, lucru care se şi întâmplă deja. Multe corporaţii europene mari emit obligaţiuni direct către piaţă şi te împrumuţi prin intermediul lor fără să mai apelezi la bănci. Acesta este modelul după care funcţionează America şi spre asta se îndreaptă şi Europa“, subliniază CEO-ul NEPI.
Tranzacţia anului
După ce şi-a făcut intrarea pe piaţa românească cu câteva achiziţii de companii din domeniul comerţului ­online precum Autovit.ro, ­GECAD ePayment (actualul Pay U) sau ­Fashion Days, Naspers – unul dintre cei mai mari jucători online din Asia, America de Sud, Africa, Rusia şi Europa Centrală – a dat lovitura prin achiziţia a 70% din acţiunile eMAG, cel mai mare magazin online din România. Tranzacţia, estimată de consultanţii din piaţa IT la circa 100 mil. euro, este cea mai mare din online-ul românesc până în prezent.
„Am avut peste şase luni de negocieri şi discuţii. Ne-au analizat afacerea din toate punctele de vedere şi am trecut toate testele lor. M-am întâlnit cu mai mult de zece manageri din Naspers, de la biroul lor european şi până în Africa de Sud: persoane deosebite, atât din punct de vedere profesional, cât şi personal, ca oameni. Strategia eMAG va fi continuată aşa cum am gândit-o noi, cu resursele pe care oricum le aveam la dispoziţie. Nu se implică în management sau în strategia de dezvoltare, iar de bani suplimentari nu avem nevoie“, spune Iulian Stanciu, directorul general şi unul dintre acţionarii eMAG. Potenţialul de dezvoltare regională a cântărit cel mai mult în decizia de achiziţie a companiei româneşti. Directorul executiv al Naspers şi-a declarat deja intenţia de a mai cumpăra între zece şi 20 de companii până în martie 2013, în principal în Europa de Est. Naspers a cheltuit, anul trecut, 227 de milioane de dolari, achiziţionând patru companii, iar în prezent dispune de un buget de 1,19 miliarde de dolari pentru noi achiziţii.
Revitalizarea companiilor româneşti
South African Breweries (SAB) a cumpărat prima fabrică de bere din România în 1996. Compania a plătit la acea vreme 18 mil. dolari pentru Vulturul Buzău, iar ulterior investiţia sud-africanilor în România a crescut la 110 mil. euro, prin preluarea de acţiuni la fabricile Ursus din Cluj şi Piteşti. Abia în 2002 s-a format SABMiller, prin preluarea producătorului american Miller Brewing Company. Astăzi, grupul sud-african este cel mai mare producător de bere din România, cu investiţii locale de circa 400 mil. euro. SABMiller operează în România, prin intermediul Ursus Breweries, care are fabrici de bere în Timişoara, Buzău, Braşov şi o miniunitate de producţie la Cluj-Napoca. Totodată, grupul a achiziţionat, în 2009, şi producătorul Bere Azuga.
„Ursus Breweries este unul dintre cei mai importanţi contribuabili din industria berii la economia românească.  În 2010, 217 mil. euro din contribuţiile la bugetul de stat au fost generate de producţia şi vânzarea berilor din portofoliul Ursus Breweries, respectiv 41 mil. euro ca acciză, 102 mil. euro TVA, 57 mil. euro taxe pe venituri şi 17 mil. euro taxe de companie, mediu şi altele“, a declarat Diana Klusch, corporate affairs director Ursus Breweries.
SABMiller nu este singura companie cu capital sud-african care a investit în fabrici româneşti cu tradiţie. Cel mai mare producător de baterii auto din România, Rombat Bistriţa, a devenit în această primăvară parte a Metair, în urma unei tranzacţii de 40 mil. euro. „Am fost nevoiţi să vindem, deşi suntem o companie profitabilă. Aveam peste 200 de acţionari care doreau să vândă. Chiar şi acţionarul majoritar (Dorel Goia – n.red.) vroia asta. Apoi, era nevoie de un investitor strategic pentru noile baterii AGM. Am găsit Metair, un grup care deţine zece furnizori de componente din Africa de Sud. Firmele europene nu au vrut să ne ofere know-how“, declara Ioan Repede, directorul general al Rombat, într-un interviu acordat recent Capital.
Investitorii sud-africani din România au trecut testul crizei cu brio şi nu le va fi greu să convingă alţi antreprenori de pe continentul negru să li se alăture.



INTERVIU Ambasadorul Africii de Sud: «Au dovedit că pe o piaţă cu provocări poţi face profit»
Capital: Investitorii sud-africani ţin capul de afiş cu cele mai mari tranzacţii încheiate în ultimii ani de criză. Care este volumul total al investiţiilor realizate de companiile cu capital sud-african în România?
Pieter A. Swanepoel: Dacă ne uităm la statisticile româneşti cu privire la investiţiile străine directe, observăm că ne situăm undeva pe locul 85. Noi avem cunoştinţă de investiţii directe şi indirecte în România de peste 700 mil. euro. Nu toate sunt investiţii directe, pentru că o companie precum NEPI, spre exemplu, este înregistrată în Isle of Man din motive legate de taxe. În statistici, aceşti bani vin din Isle of Man, dar în realitate majoritatea investiţiilor sunt făcute din capital sud-african. Acelaşi lucru este valabil şi pentru SABMiller. Nu ştiu ce procente din investiţiile realizate de ei în România sunt bani din Africa de Sud sau din altă parte, dar ştiu că majoritatea capitalului provine din Africa de Sud. În cazul Metair, este clar că banii provin direct din Africa de Sud, pentru că ei nu au birouri în altă parte. Achiziţiile Naspers fac parte dintr-un plan de dezvoltare mai larg, care se extinde până în Rusia, dar sunt tot investiţii directe din Africa de Sud.
Capital: Principalii jucători sud-africani de pe piaţa românească sunt NEPI, ­SABMiller, Naspers şi Metair Investments. Mai sunt şi alte nume prezente la nivel local?
P.S.: Cele patru companii sunt cele mai importante. Bineînţeles că există sud-africani cu afaceri în România, dar nu au în spate investitori atât de puternici. Spre exemplu, Jaco du Plessis este un sud-african stabilit în Oradea, specilizat în fabricarea de proteze. Are o clinică în Oradea, unde a tratat peste 2.000 de români. Mai este un alt sud-african, consultant în construcţii, care conduce compania Blue Projects. El a fost implicat în dezvoltarea microberăriei pe care Ursus o are în Cluj (investiţie de 1,1 mil. euro n.red.).
Capital: Care este volumul investiţiilor externe realizate de companiile din Africa de Sud? Există restricţii legislative pentru investitori?
P.S.: Avem circa 130 mld. dolari investiţii directe în Africa de Sud, ceea ce este aproape dublu faţă de investiţiile sud-africane în afara ţării. Este clară atracţia faţă de Africa de Sud, dar există nişte situaţii specifice care afectează atât investitorii străini, cât şi pe cei sud-africani. Avem programul denumit „Black Economic Empowerment“, prin care încercăm să asistăm persoanele care anterior erau într-o poziţie dezavantajoasă în ceea ce priveşte dezvoltarea economică. Prin legislaţia ţării se obligă companiile care au peste un număr fixat de angajaţi ca un anumit procentaj să fie persoane de culoare şi să li se ofere acesul în managementul companiei. Asta pentru a compensa discrepanţele care au existat din cauza discriminării rasiale. Acest aspect face Africa de Sud unică în ceea ce priveşte legislaţia, şi unii investitori o pot considera o piedică.
Capital: Comunitatea investitorilor din Johannesburg este bazată pe prietenie. Consideraţi că o afacere profitabilă realizată de sud-africani în România ar putea atrage şi alţi investitori datorită acestei relaţii dintre antreprenori?
P.S.: Fără îndoială. Eu am venit în România acum trei ani şi jumătate. La acea dată erau companii sud-africane interesate să vină în România, din zona producţiei de software sau a manipulării containerelor de marfă, dar cred că situaţia economică este cea care le-a întârziat decizia de a intra pe piaţa românească. Martin Slabbert de la NEPI a adus recent în România un număr important de investitori sud-africani – unii care au investit în NEPI şi pe care i-a adus să vadă în ce proiecte sunt implicaţi. Sunt investitori cu poziţii de top în companii sud-africane, care petrec un număr de zile în România şi se uită la oportunităţi. Este o reţea, şi oamenii vorbesc între ei. Sunt convins că se influenţează. 
Nu am nicio idee şi niciun studiu legat de capitalul sud-african în general. Ştiu doar că Naspers este un grup care investeşte din greu în eCommerce în toată lumea. A fost şi este întotdeauna o plăcere să lucrez cu ei.
Radu Georgescu, fondator şi preşedinte, GECAD Group
PUTERE Produsul intern brut al Africii de Sud a fost de 408 mld. dolari anul trecut, mai mult decât dublu faţă de cel al României

Te-ar putea interesa și: