"România se confruntă cu o provocare complexă, prin combinaţia dintre lipsa de eficienţă a sistemului de sănătate şi subfinanțarea cronică a acestuia, ceea ce dă naștere unei dileme de tipul „oul sau găina": problema eficienței trebuie rezolvată înainte de a crește finanțarea sau trebuie, mai întâi, să aloci fondurile necesare?», punctează problema Pascal Prigent, director general al producătorului de medicamente GSK România. În opinia lui, ideal ar fi ca cele două aspecte să fie abordate în același timp.

Cu alte cuvinte, dacă mai întâi se suplimentează bugetul, fără a crește efi­ciența sistemului, atunci banii vor fi irosiți. Însă, dacă îți dorești să ai un sistem eficient înainte de a face investiţii, pierzi prea mult timp. „Acest lucru are consecințe importante asupra pacienților români, care nu pot avea, în această perioadă, acces la medicamente inovatoare“, subliniază Prigent.

În prezent, principalii indicatori privind sănătatea sunt îngrijorători. De exemplu, speranța de viață în România este cea mai mică din Uniunea Europeană, iar rata mortalității infantile, mai mare decât în toate statele Uniunii. Această situaţie este cauzată, în parte, de investițiile scăzute în sănătate – procentajul din PIB alocat sistemului sanitar din România fiind de doar 3,8%, fapt care ne poziţionează sub media europeană (de 7%-8%) și chiar sub cea din Africa (de 5,9%). Nu s-ar zice că, în ultimii zece ani, banii alocați sănătății prin CNAS au crescut de aproape cinci ori. Iar pentru 2012, surse din piață spun că necesarul pentru sănătate ar fi de 25-30 miliarde de lei.

FMI: cererile din sistem, mai mari decât resursele

De remarcat aici declarația lui Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI în România, care spunea că cererile din sistemul de sănătate sunt mai mari decât resursele, ceea ce slăbește sănătatea financiară a sistemului, iar „resursele sunt ineficient cheltuite, privindu-i pe cei nevoiași“. „Este prima dată când oficialii FMI recunosc că bugetul alocat sistemului de sănătate este subdimensionat și nerealist“, subliniază și Vasile Astărăstoae, președintele Colegiului Medicilor din România.  

Pe bună dreptate, problema nu este deloc simplă și cuprinde întregul sistem: serviciile medicale, producția de medicamente, dar și asigurările de sănătate. „Industia farmaceutică poate ajuta la finanţarea sistemului, dar trebuie să fim atenți să nu abordăm situația prea simplist. Să luăm drept exemplu taxa clawback (n.r. – taxa pe vânzările de medicamente, aprobată recent). În forma sa curentă, această taxă cere industriei farmaceutice să acopere integral diferența dintre consumul efectiv de medicamente și bugetul alocat“, explică Pascal Prigent. Ori pentru auto­rități, aceasta reprezintă pasarea integrală a responsabilităţii către un alt actor al sistemului de sănătate.

În aceste condiții, „industria nu-și poate permite să scrie un cec în alb și să finanțeze 100% un decalaj asupra căruia nu are niciun control“, continuă oficialul GSK. Cu toate aceste probleme, Prigent, numit anul acesta la conducerea GSK România, consideră piața locală  „o piață a contrastelor, imprevizibilă, în care nu știi niciodată ce va urma“. Mai departe, odată ce cauza a fost stabilită, mai rămâne să fie găsit „tratamentul“ potrivit. Doar că lucrurile nu sunt deloc simple, susțin reprezentanții din sector. Iar greul este departe de a se fi terminat.