Aşa că am întrebat eu echipa mea de execuţie ce ne trebuie pentru a evolua, convins fiind că solicitările noastre sunt perfect replicabile şi altor operatori industriali mari contribuabili, cu o mare nevoie de resursă umană. 4 idei simple sunt redate mai jos. Sper ca cineva să le ia în seama.

Nu cred că politicienii sau tehnocraţii din România au nevoie de planuri eroice mulţi-anuale care se dovedesc în final ne-executabile; e nevoie mai degrabă să-şi plece urechea la ce le spun cei din linia întâi, indiferent de capital, şi să legifereze în concordanţă. Paşi mici şi simpli pentru industrie, lumea se schimbă prea repede ca să credem că orice plan cincinal va putea fi pus în practică.

A.    Facilităţi fiscale pentru componentă autohtonă a investiţiilor greenfield

Includerea în Codul fiscal a unei facilităţi fiscale prin care compania care efectuează o investiţie greenfield să beneficieze de o deductibilitate suplimentară a amortizării acelei investiţii de 150%-200%. Cu alte cuvinte, pentru o investiţie de 100 lei investitorul va avea o facilitate fiscală prin deducerea din impozitul pe profit a unei amortizări de 150-200 lei. Acesta facilitate poate avea variaţii de genul:
–    Să se aplice pentru investiţii în care echipamentele/mijloacele fixe sunt produse în România. Astfel se obţine un factor multiplicator în economie printr-o infuzie de capital din investiţie care e direcţionată către companii locale care îşi menţin ori îşi dezvoltă producţia şi asigura locuri de muncă;
–    Să se aplice pentru investiţiile în zonele defavorizate ori mai puţin dezvoltate. Prin acesta s-ar putea direcţiona investiţiile către zone ocolite până în prezent de investiţii şi unde încă există resursă umană (Moldova, Dobrogea ori sudul Olteniei). De curând s-a aprobat o lege care prevede facilităţi pentru persoanele care se relochează la mai mult de 50 km. Măsură propusă mai sus poate fi mai ieftină şi cu un impact exponenţial prin direcţionarea investiţiei la potenţialul angajat şi dezvoltarea pe orizontală a activităţii economice.

B.    Crearea unei liste de “bună purtare” a contribuabililor. Companiile de pe acesta lista să aibă anumite beneficii

După modelul listei negre a companiilor cu datorii la buget, ANAF să creeze o lista albă în care să fie incluse companiile mari, cu contribuţii semnificative la buget prin impozite şi taxe. Un factor important în includerea pe lista albă o reprezintă ratingul de risc al companiilor care să fie atribuit după criterii transparente. Ratingul de risc există şi acum şi e folosit în programarea inspecţiilor fiscale, însă nu e public iar modalitatea de calcul nu e transparenţă.
Companiile de pe acesta lista ar trebui să aibă cel puţin următoarele beneficii:
–    Bonificaţii la taxe;
–    Rambursarea TVA fără control prealabil şi într-un termen scurt;
–    Eşalonarea la plata pe un termen de 1 an a unor categorii de datorii fiscale;
–    Acces la asistenţă contribuabil într-un termen de 15 zile (comparative cu 60 în prezent);
–    Realizarea inspecţiei fiscale la cerere.
Baza legală există prin Codul de procedura fiscală. Ar trebui completată legislaţia cu metodologia de analiză a riscului şi cu efectele asupra contribuabilului

C.    Crearea unui cadru legal simplificat pentru programele de Internship

Pentru a avea resursă umană educată, ar trebui creat un cadru simplificat prin care companiile să poată crea programe de internship în care studenţii/absolvenţii să poată obţine experienţă practică. Astfel de candidaţi ar trebui să poată fi “angajaţi” contra unei remuneraţii, dar pe perioada determinate şi fără a fi necesar un contract de muncă cu toate cerinţele/rigorile care derivă din acesta. “Internii” ar trebui să fie scutiţi de contribuţiile pe salariu. Alternativ, Companiile pot beneficia de o deductibilitate suplimentară a cheltuielii salariale.

D.    Eliminarea din categoria Beneficiilor în natură a anumitor cheltuieli
În prezent Codul fiscal prevede că anumite tipuri de cheltuieli sunt beneficii de natură salarială şi trebuie impozitate la nivelul salariatului. Având în vedere că aceste cheltuieli au principal scop retenţia personalului, ar trebui să nu fie considerate beneficii în natură. Acesta măsură ar aduce atât relaxare fiscală cât şi o legiferare a unei practici existente şi care a generat decizii de impunere mari la companiile cu mulţi angajaţi. O parte din cheltuielile care sunt considerate beneficii de natură salarială sunt:
–    Team building-urile;
–    Apă, cafea, fructe oferite gratuit angajaţilor;
–    Mic dejun/prânz ofert angajaţilor din partea companiei;
–    Transport la sediu dacă nu se îndeplinesc anumite criterii de distanţă.

Articol realizat de
Dragoş Damian și Bogdan Crăciunaş

Te-ar putea interesa și: