E vorba de Decretul 24/31.01.1970, ”privind urmărirea şi judecarea unor infracţiuni, depunerea unei cauţiuni şi înlocuirea, în anumite cazuri, a executării pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi”.

Cauțiunea la comuniști

Legea se referea la străinii care nu aveau domiciliul în România. Pe lângă prevederea că urmărirea penală nu putea ține mai mult de 10 zile, la articolul 9 se spunea:

În procesul penal în care este invinuit sau inculpat o persoană dintre acelea prevăzute în art. 1 (străinii fără domiciliu în România n.n.), pentru o infracţiune săvîrşită pe teritoriul României şi pedepsita de lege cu închisoare de cel mult 10 ani, procurorul în faza urmăririi penale sau judecătoria ori tribunalul care judeca în prima instanţă poate încuviința, la cererea învinuitului sau inculpatului, depunerea unei cauţiuni care să asigure, în caz de condamnare, executarea pedepsei, plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.

Cauţiunea pentru asigurarea executării pedepsei se stabileşte prin apreciere, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită şi cu periculozitatea acesteia, fixindu-se ca echivalent al unei zile de închisoare o sumă de la 25 la 300 lei.

Citește continuarea pe site-ul istoric.ro/cel-mai-ciudat-decret-al-lui-ceausescu-infractorii-care-isi-pute.html?fbclid=IwAR25tzoeh171qMhUBDLsffGfJ6YasqTupIUtJPXGXbw0jR0QNiFpd1Ir-ss">Evenimentul Istoric!

Te-ar putea interesa și: