În ciuda faptului că proiectul Strategiei Energetice a României 2016-2030 nu a fost încă lansat de Guvern, în linii mari, se ştie cam ce îşi doreşte statul român, în următorii 15 ani de ani, de la acest domeniu strategic şi atât de sensibil.

Principalele linii directoare sunt: securitate energetică, independenţă energetică, un mix energetic echilibrat, în care ponderea energiei verzi să fie consistentă, interconectarea reţelelor de electricitate şi gaz cu cele ale tuturor ţărilor vecine, gazul ca principal combustibil pentru producerea curentului în 2030, două reactoare nucleare noi, mai multe sonde de gaz şi ţiţei în Marea Neagră, cel puţin o nouă hidrocentrală de dimensiuni mari, mai multe grupuri termo care să folosească deşeurile menajere sau industriale pentru producerea energiei sau diminuarea drastică a ponderii cărbunelui între sursele de producerea a electricităţii.

Ministerul Energiei, condus de Victor Grigorescu, a anunțat că proiectul Strategiei Energetice a României 2016 – 2030 va fi prezentat în cel mai scurt timp. Este puțin probabil ca Guvernul Cioloș să reușească să și aprobe proiectul și să-l trimită spre avizare Parlamentului. În cele ce urmează, vom încerca să creionăm peisajul energetic din 2030, potrivit Strategiei în curs de aprobare, şi să facem o comparaţie cu ce avem în prezent.

Ministerul Economiei a lansat ieri în dezbtaere publică proiectul Strategiei Energetice

Gazele prind putere în mixul energetic

România anului 2030 va arăta altfel, din punct de vedere al mixului energetic. Astfel, dacă acum ponderea cea mai importantă în producţia naţională de electricitate este arondată de ape şi termocentralele pe cărbuni, peste 15 ani lucrurile vor arăta cu totul altfel. Astfel, scenariul de bază pentru 2030 include o producţie bazată pe gaze naturale în proporţie de 45%, nuclear – 12%, combustibil solid (cărbune), petrol şi hidro – câte 7%, vânt şi biomasă – câte 6% şi fotovoltaic – 2%. În prezent, din hidrocarburi (petrol şi gaze) se asigură circa 15% din producţia naţională de electricitate, potrivit datelor Transelectrica. Cărbunele produce circa 30% din total, iar energia hidro reprezintă 25%.

Creşterea ponderii gazelor în energie poate însemna şi o creştere a dependenţei de Rusia. “Deci în niciun caz nu ne dorim ca în strategie să ajungem cumva să fim dependenţi. Acesta este motivul pentru care, în scenariul optim, am cerut consultantului să facă o rulare în care cărbunele rămâne important, pentru a nu balansa dintr-o extremă într-alta”, a precizat Corina Popescu, secretar de stat în Ministerul Energiei. Pe de altă parte, trend-ul internaţional este de reducere treptată a capacităţilor de producţie pe bază de cărbune, pentru că sunt poluante şi costisitoare.

În  2030, puterea instalată în energie scade de la 18.000 MW spre 16.000 MW, precizează Radu Dudău, coordonatorul, din partea Ministerului Energiei, a Strategiei Energetice. Tot atunci, România va avea patru reactoare nucleare funcţionale, cu două mai multe decât în prezent, dacă parteneriatul Nuclearelectrica cu chinezii de la CGN va deveni funcţional. La acel moment, va mai exista cel puţin o hidrocentrală de mari dimensiuni – Islaz iar sursele de producţie verzi vor conta în proporţie de 20% în mixul energetic de producţie.

Potrivit Strategiei energetice, consumul de energie electrică la nivelul României ar putea crește cu 20% până în 2030, cea mai mare majorare fiind în gospodării.

Gaze: Potrivit estimărilor, gazele româneşti se vor epuiza în circa 15 ani, adică spre anul 2030. Totuşi, speranţele se pun în prospectările ExxonMobil şi Petrom din Marea Neagră. Potrivit estimărilor celor două companii, exploatarea comercială a resurselor de gaze, estimate între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi, din platforma continentală a Mării Negre vor începe în 2020.

De asemenea, în următorii ani ar putea începe şi exploatarea comercială a gazelor dintr-un alt perimetru concesionat în Marea Neagră, către Romgaz şi LukOil, unde se estimează că există circa 30 de miliarde de metri cubi de gaze.

Practic, diminuarea rezervelor onshore se va compensa cu creşterea celor offshore, astfel încât România va avea în continuare o siguranţă energetică în gaze, chiar dacă şi importurile vor creşte constant.

Faţă de doi producători de gaze din prezent, Romgaz şi Petrom, în următoarea periopadă vor mai apărea încă cel puţin doi majori: Exxon şi LukOil. Producţia anuală din prezent a României este de circa 11 miliarde de metri cubi de gaze. Nu există în prezent o estimare a producţiei şi consumului în 2030, pentru că totul depinde de deciziile Exxon şi Petrom din Marea Neagră.

Petrol: Producţia naţională de petrol va scădea continuu în următorii ani. Declinul producţiei onshore va fi doar parţial acoperit de perimetrele din platforma continentală a Mării Negre. Rezervele dovedite de ţiţei ale României se vor epuiza în în 12 ani, dacă nu vor fi făcute investiţii pentru noi descoperiri de hidrocarburi, arată datele Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră (ROPEPCA), publicate la mijlocul lunii septembrie.

În momentul de faţă, cu un petrol la 50 de dolari barilul, producătorii sunt reticenţi în a face noi explorări. Ba, mai mult, Petrom a anunţat recent că vinde sau închide mai multe puţuri, a căror exploatare este nerentabilă în actualele condiţii de piaţă. Aceeaşi strategie o aui marile companiile petroliere în toată lumea. În condiţiile în care scoatarea petrolului din Marea Neagră necesită cheltuieli chiar mai mari decât cele onshore, viitorul producţiei autohtone arată mai degrabă sumbru, importurile masive părând a fi inevitabile. Cu toate acestea, o creştere de cotaţii ale petrolului poate readuce investiţiile în explorare şi producţie.

Petrom este, de departe, cel mai mare producător autohton de ţiţei, atât onshore cât şi offshore, cu peste 90% din producţia României. Conform datelor aflate în evidenţa Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), la începutul anului 2014 România avea rezerve sigure de 60 de milioane de tone, în vreme ce resursele geologice se ridică la două miliarde de tone.  

Conexiuni energetice: În anii ce urmează, sistemele de transport de gaze şi electricitate din România vor fi tot mai conectate cu vecinii. În prezent, Transelectrica are conexiune cu Serbia, cu Bulgaria, cu Ungaria, cu Ucraina şi cu Moldova. În strategia energetică, se prevede construcţia încă unei linii de conexiune cu Serbia şi a încă uneia cu Moldova. Cablul submarin cu Turcia, prin care s-ar dori evacuarea puterii suplimentare din zona Dobrogea, nu este pus în Strategie, astfel se poate înţelege că statul a renunţat la a mai spera că se va face vreodată.

În ceea ce priveşte gazele, România are acum conexiune cu Ungaria, Bulgaria şi Moldova. Din Ungaria, se pot doar importa gaze, deocamdată. În Moldova, relaţia este doar de export, şi doar în cantităţi mici. Cu Bulgaria, odată inaugurat gazoductul Giurgiu – Ruse, vom putea export şi importa gaze în limita a 1,5 miliarde de metri cubi. În Strategia Energetică, este prevăzută extinderea gazoductului către Moldova, Iaşi-Ungheni, până la Chişinău şi extinderea de capacitate, plus instituirea fluxului biderecţional, a gazoductului Iaşi – Ungheni. Cel mai important proiect este însă secţiunea de 500 de kilometri Giurgiu – Arad a gazoductului BRUA, un proiect cu finanţare europeană, al cărui scop este aducerea gazului caspic către Europa, dar şi evacuarea gazului ce va fi extras din Marea Neagră de către Exxon şi Petrom. Construcţia gazoductului este finanţată din fonduri europene nerambursabile.

Preţul energiei pentru populaţie: Preţul curentului şi al gazelor destinate populaţiei se vor forma în condiţii de piaţă liberă din aprilie 2017, respectiv ianuarie 2018. Practic, mărimea facturilor va depinde de condiţiile specifice de piaţă pentru gaz şi energie electrică. Piaţa gazelor şi a energiei electrice pentru firme este deja liberă.

Articol publicat în ediția print a revistei Capital, disponibilă la chioscuri in perioada 14-20 noiembrie 2016