Politica Washingtonului vizavi de Rusia, cu fiecare nouă administrație, a fost mereu o piatră de hotar, arată o analiză din NationalInterest.

Și da, au existat greșeli în politica ultimilor doi președinți față de Kremlin. Obama a crezut că poate diminua pericolele de securitate națională reprezentate de Moscova, declarând Rusia doar o putere regională și pasând agresiunea rusă în Ucraina pe seama Europei.

Trump a aplicat tactica struțului care bagă capul în nisip. Sperând că așa va proteja SUA de atacurile cibernetice sau de interferențele electorale ale Rusiei. De aceea trebuie analizată politica Americii față de Kremlin, pe măsură ce echipa de politică externă a noii administrații își intră în pâîne.

Un anumit curent de idei susține că relațiile dificile SUA– Rusia sunt periculoase deoarece Moscova, ca putere nucleară, are capacitatea unică de a anihila Statele Unite. Conform acestui curent, Washingtonul trebuie să adopte o nouă abordare bazată pe dialog și un nou efort de a „înțelege” Rusia.

Această poziție e argumentată de foști oficiali și experți americani încă de anul trecut, pentru Politico. Dar, menționează publicația americană, o politică justă față de Rusia începe cu înțelegerea reală a țării, a capacităților și intențiilor sale.

Pe lângă faptul că e una dintre cele două superputeri nucleare, Rusia are de departe cea mai puternică armată convențională din Europa. Rivalizînd astfel cu China pentru că are a doua cea mai puternică armată convențională din lume.

De asemenea, rușii o capacitate cibernetică militară semnificativă. Dar economia Rusiei nu e strălucită, iar PNB-ul său relativ mare se bazează în principal pe resursele naturale. Prin urmare, Rusia este o putere în declin, dar cu o mare capacitate militară.

La discursul de la Conferința de securitate de la München, din 2007, Vladimir Putin nu și-a ascuns obiectivele. Putin consideră că trebuie să se bucure de o sferă de influență și, așa cum a tot repetat, fie vor exista reguli noi pentru ordinea globală fie nu vor fi deloc.

Altfel spus, Putin vrea să rescrie istoria. Putin NU și-a limitat revizionismul la discursuri și conferințe. A lansat un atac cibernetic asupra Estoniei în 2007, un adevărat război împotriva Georgiei în 2008, altul asupra Ucrainei în 2014, culminând cu anexarea Crimeii.

Au urma tentative de asasinat cu substanțe chimice interzise, intervenții dubioase în Afganistan, Libia, Siria și Venezuela. Toate acestea fac parte dintr-o politică generală menită să destabilizeze sistemul internațional și să aducă atingere intereselor SUA.

Orice politică realistă față de Rusia trebuie să înceapă cu înțelegerea acestor lucruri. Statele Unite și Occidentul au avut nevoie de timp pentru a atinge acest nivel de conștientizare.

Iar Moscova s-a ales doar cu câteva porții de critici și cu niște sancțiuni majore. Abia într-un târziu, SUA au considerat oportun să trimită arme letale, defensive în Ucraina. De aceea, politica administrației Biden trebuie să fie clădită pornind de la această bază.

Abilitatea SUA de a descuraja și un Kremlin revizionist va fi mai eficientă dacă o va face împreună cu aliații din NATO. Cea mai importantă sarcină aici este consolidarea prezenței NATO în flancul sud-estic. Cu o prezență mai mare în Marea Neagră. Asta ar trebui să includă mai multe patrule pentru navele NATO și o mai bună cooperare cu România, Ucraina și Georgia.

În al doilea rând, SUA și UE ar trebui să utilizeze explicit sancțiunile ca măsură de descurajare, anunțând sancțiuni condiționale care ar fi impuse dacă Rusia escaladează conflictul din Ucraina sau trimite trupe pentru a combate manifestanții din Belarus.

Aceste măsuri nu sunt menite să înlocuiască dialogul cu Kremlinul. Ci condiția prealabilă unui dialog sensibil.

Kremlinul va realiza la un moment dat că SUA nu reprezintă principala sa provocare de securitate națională. Principala provocare a Moscovei este China, care, deși urmărește cooperarea cu Kremlinul, a dat semne că frontiera sa cu Rusia nu va rămâne așa.

În plus, SUA și Rusia sunt parteneri naturali care pot ține piept unei Chine revizioniste în ascensiune. Și aceleași principii pe care SUA le-a invocat pentru apărarea Ucrainei împotriva Rusiei în Donbas și Crimeea, ar fi invocate și în apărarea Rusiei împotriva Chinei, la Vladivostok.