Valoarea comunicării e datăde gradul de credibilitate pe care ni-l acordă auditoriul.Degeba spui ceva important dacă nu ești crezut. Ni se întâmplă, nu-i așa?

 Din instinct sau pentru că am învățat asta, mare parte dintre noi suntem atenți la acest ”indicator” și îl verificăm cu strictețe în timp real în timpul comunicării. Cum facem asta? Prin întrebări în nonverbal sau verbal care spun ”Nu-i așa?”, ”Adevărat?”, ”Da?”, etc. Gesturile care transmit aceste mesaje de interogare sunt în general făcute cu ambele maini, cu palmele drepte îndreptateîn sus.Din păcate se abuzează de ridicarea umerilor, un gest care taie din autoritate, din dorința de a fi recepționați ca nonagresivi, prietenoși. Autoritatea nu contrazice atitudinea calmă și pozitivă. Dimpotrivă. Ele împreună ne consolidează imaginea și aduc un spor important de credibilitate.

Aceste mesaje interogative au ca scop reacții de aprobare sau dezaprobare din partea publicului. Ele sunt binevenite pentru că dau vorbitorului măsura credibilității în timp real. E bine să știi când și dacă afirmațiile nu îți sunt aprobate, și să reiei argumentația din alte unghiuri, pentru un rezultat pozitiv.

Utilizați această tehnică  de interogare constantă a publicului, mai ales după afirmațiile importante. În același timp, nu abuzați de aceleași canale de comunicare, și nu repetați abuziv vreun gest sau formulă verbală, pentru că riscați să fie recepționateîntr-un mod negativ, ca ticuri verbale sau gestuale. Măsura, discreția și, de ce nu, inventivitatea, vă vor da un intrument extrem de util în lupta pentru credibilitate. Eliminați ”paraziții de expresie” din comunicare. Identificați orice gest, expresie facială, cuvânt sau sintagmă ce vă scapă fără să vreți, și eliminați-le.

Sentimentele de încredere, sinceritate și aprobare pe care le determinăm în public sunt ingredientele credibilității. Ele sunt strîns legate între ele, și nu se delimitează strict între ele. E greu să ai încredere în cineva pe care nu-l crezi sincer, așa cum e greu să crezi sincer un om căruia nu-i aprobivalorile morale.

Și de această dată atitudinea face diferența. Fiți mai aproape de aprobarea publicului printr-o atitudine pozitivă, directă. Feriți-vă să judecați persoane care nu sunt de față, poate fi receptată ca bârfă. Nu recurgeți la scuze, știți bine zicala: ”Cine se scuză, se acuză.”, și nu vă plângeți. Căutați să vă faceți cunoscute nemulțumirile în alt mod. ”Ne naștem plângând, trăim plângându-ne, și murim dezamăgiți.” Thomas Fuller.

Revenind la lucruri mai concrete, ce poate fi mai credibil decât o voce amplă, o dicție clară și o semantică justă?Vocea, prin structura ei de armonice,transmite publicului mesaje de credibilitate. O voce mai gravă și mai amplă va lăsa mai multă impresie de greutate și competență decât una înaltă sau mai subțire. În același timp o voce ragușită sau slabă nu va entuziasma asemenea uneia cristaline și energice.

Nu neglijați studiul tehnicii verbale. Evaluați-vă instrumentele de comunicare verbală. O dicție bună va lăsa impresia de încredere în voi înșivă, iar o distribuire justă a accentelor în text va exprima faptul că înțelegeți în profunzime sensul celor comunicate. Pentru că vorbirea face parte din viața voastră profesională, nu neglijați antrenamentul dicției și încălzirea vocii. Câteva minute de exerciții dimineața vor aduce un plus de putere și culoare în comunicare. Treceți pe la un club de teatru. Nu vă îndemn să deveniți actori, societatea e încă injustă cu ei, dar veți învăța multe despre straturile profunde ale comunicării dincolo de cuvinte.

Să fim credibili nu e o preocupare ce ține exclusiv de job. Nu e o mască, și nici o tehnică a minciunii. Vă propun un concept nou, acela al sincerității controlate. Haideți să ne exprimăm fără rețineri acele idei și sentimente pe care le-am delimitat ca făcând tema discuției. Dacă suntem acasă ne vom delimita de zona de preocupări de serviciu, și o vom pune pe ”stand by”, iar dacă suntem la job vom face același lucru cu problemele personale.

Fiți sinceri! Controlat.

Te-ar putea interesa și: