În mod obișnuit, daunele cauzate de orice dezastru sunt măsurate în categorii separate: numărul de decese și suferințe provocate și daunele financiare, cauzate direct sau indirect. Doar prin adunarea acestor categorii într-un tot cuprinzător se poate formula o imagine mai completă a poverii dezastrelor, inclusiv a pandemiilor.

Abordarea obișnuită a fost aceea de a atașa „un preț” la moarte și boală. Multe guverne calculează această „valoare a vieții statistice”. Analizînd suma de bani pe care oamenii o asociază cu unele modificări ale riscului de mortalitate, se poate calcula apoi prețul global al unei „vieți statistice”.

Prin adăugarea valorii în dolari a daunelor materiale la „valoarea” unei vieți pierdute se poate calcula costul general al unui eveniment precum un cutremur sau o epidemie.

Dar prețurile „valorii vieții” pot varia foarte mult, de la țară la țară. Există, de asemenea, o aversiune publică, de înțeles, pentru „a pune preț„ pe viața umană.

În măsurătorile convenționale ale impactului riscului de dezastru, unitatea utilizată este dolarul. Pentru acest indice alternativ, unitatea de măsură este „ani de viață pierduți” – pierderea echivalentului unui an de sănătate deplină.

De exemplu, Australia are o cifră pierdută în ani de viață de 0,02. Aceasta înseamnă, în medie, că fiecare persoană din Australia a pierdut puțin peste șapte zile de viață din cauza pandemiei.

În Noua Zeelandă, unde au murit mai puțini oameni și au existat doar câteva mii de cazuri, cifra este de 0,01, ceea ce înseamnă că fiecare persoană a pierdut mai puțin de patru zile de viață.

În schimb, în ​​India, o persoană a pierdut în media aproape 15 zile, iar în Peru, valoarea echivalentă este de 25 de zile.

Prețul unei pandemii

Când comparăm costurile totale ale pandemiei COVID-19 din 2020 cu costurile medii anuale asociate cu toate celelalte dezastre din ultimii 20 de ani, se poate vedea că pandemia a fost extrem de costisitoare (în termeni de ani de viață pierduți).

Comparând anii de viață pierduți în 2020 pe continent, pe persoană, în comparație cu costul mediu anual al tuturor celorlalte dezastre din periaoada 2000-2019, reiese că costurile pandemiei sunt mult mai mari. De trei ori mai mari în Asia și de peste 30 de ori mai mari în Europa.

Cele mai vulnerabile țări au fost economii mici, deschise, precum Fiji, Maldive și Belize, care se bazează foarte mult pe exportul de servicii, în special pe turism.

Nu au înregistrat un număr mare de decese din cauza pandemiei, dar pierderea lor globală este uluitoare. Pierderea pe cap de locuitor asociată cu COVID-19 este foarte mare în America Latină, sudul Africii, sudul Europei, India.

Costurile vor continua să crească

Pandemia va continua să aibă un impact asupra economiei globale până în 2022. De asemenea, multe țări care nu pot asigura suficiente doze de vaccin pentru populațiile lor s-ar putea să asiste la căderea economică continuă până în anul viitor.

Atenția publică și a mass-media s-a concentrat asupra numărului de decese și a impactului economic imediat al COVID-19. Dar costurile umane și sociale asociate cu pierderea economică sunt potențial mult mai mari, în special în țările mai sărace.