Principala îngrijorare a opozanților legii a repre­zentat-o mult-dezbătută flexibilizare a pieței muncii, în speță, reglementarea și răspândirea contractelor de muncă pe perioadă determinată. Acestea reprezintă, în opinia lui Liviu Voinea (directorul executiv al Grupului de Economie Aplicată și partener într-un program al Blocului Național Sindical), „întoarcerea la situaţia existentă înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, caracterizată de „proletarizarea“, în sensul de marginalizare, a pieţei muncii.
Din ce în ce mai mulţi angajaţi se vor simţi abandonaţi sau neprotejaţi, fără posibilitatea de a-și planifica viitorul, trăind în incertitudine si la limita subzistenţei sau sub aceasta. Angajatorii vor avea controlul, în detrimentul drepturilor și siguranţei angajaţilor, iar inegalităţile sociale vor crește accelerat între angajaţii stabili și cei aflaţi într-o formă precară de angajare“.
În plus, în opinia lui Voinea, „o consecinţă neintenţionată, dar foarte probabilă, a flexibilizării pieţei muncii este scăderea veniturilor bugetare, atât prin diminuarea cererii, cât și pentru că unele locuri de muncă permanente vor fi înlocuite de locuri de muncă temporară, cu salarii mai mici“. Cum stau lucrurile, trei luni mai târziu?
33% din cele circa 750.000 de contracte înregistrate au fost încheiate, într-adevăr, pe perioadă determinată. Ponderea poate părea mare. În realitate însă, raportat la situația pieței muncii dinainte de intrarea în vigoare a noului cod, lucrurile nu stau chiar așa. Potrivit datelor raportate de Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă (ANOFM), în 2010, deci pe când noua lege era încă în stadiu de proiect, exact o treime din totalul de 333.000 de contracte de încadrare în muncă a șomerilor a fost pe perioadă determinată. Fapt la care se mai adaugă un detaliu esențial: multe din contractele înregistrate după intrarea în vigoare a noii legislații au fost încheiate în perioada de vârf a angajărilor sezoniere, perioadă care, indiferent de an și de legile care coordonează piața muncii, este caracterizată de locuri de muncă temporare.
Umiliți, obidiți și concediați
În luna februarie a acestui an, liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu, acuza că „prin modificările dorite de Guvern la Codul muncii se ajunge la o relație anormală între angajați și angajator, patronul putând concedia colectiv oricând și în același timp să angajeze a doua zi alte persoane, ceea ce înseamnă o formă de sclavagism“.
Întrebat acum dacă a rămas de aceeași părere, spune că „în continuare nu găsește nimic pozitiv în noul cod, care nu a făcut decât să completeze lipsa de responsabilitate socială a managerilor marilor companii de stat și ai multinaționalelor, acestea din urmă concediind imediat după intrarea în vigoare a noii legislații între 30.000 și 40.000 de oameni, din informațiile noastre.“


Am solicitat ANOFM cifrele privind concedierile colective la nivel național în lunile mai și iunie (vezi grafic), cele mai relevante din acest punct de vedere, ținând cont că, prin lege, angajatorii care recurg la disponibilizări colective au obligația de a notifica inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă. Potrivit statisticilor ANOFM, în cele două luni ce au urmat intrării în vigoare a noului cod au fost concediați (atenție, exclusiv prin procedură colectivă) puțin peste 5.000 de oameni, față de 6.700 în același interval din anul precedent, când valabilă era vechea legislație.
Cât de câștigați sunt angajatorii
Altă temere care a marcat dezbaterile pe tema noului cod a fost legată de explozia litigiilor de muncă, diverși avocați și magistrați indicând creșteri așteptate de până la 20% a numărului de procese din domeniu. „În cele trei luni nu am observat modificări substanţiale ale numărului litigiilor de muncă“, spun acum Anca Grigorescu și Cristina Randjak, avocate specializate în dreptul muncii în cadrul BPV Grigorescu Ștefănică. Ambele sunt de părere că legea nu are ca scop înlesnirea concedierilor și că „în cazul unor angajatori, chiar acele modificări legislative care au fost interpretate ca fiind utile pentru facilitarea procedurilor de concediere, şi anume obiectivele de performanţă, criteriile şi procedura de evaluare, nu au fost implementate de suficient de mult timp pentru a fi luate în considerare pentru selecţia angajaţilor în cazul unor concedieri colective“. Ba mai mult, subliniază cele două avocate, „omiterea includerii criteriilor de evaluare în contractul individual de muncă și în regulamentul intern poate atrage impunerea unor măsuri de remediere şi sancţiuni din partea inspectorilor de muncă“.

Firmele românești plănuiesc cele mai multe angajări din UE în 2011

Contractele de muncă, noi sau transformate

De la 1 mai și până la finalul lunii iulie, au fost înregistrate aproape 740.000 de noi contracte de muncă, cifră de circa două ori mai mare decât situația din anii precedenți. Cifra este spectaculoasă și este etalată de diverși membri ai Guvernului și ai investitorilor străini ca o dovadă a efectului pozitiv pe care noua legislație l-a avut asupra pieței muncii.
Trebuie, totuși, privită cu reticență: chiar dacă, estimativ, cea mai mare parte din noile contracte încheiate se datorează controalelor sporite ale inspectorilor de muncă asupra agenților economici, există cazuri (deloc puține la număr) în care acestea reprezintă doar o altă formă ale unor mai vechi contracte între angajați și angajatori. Există numeroase cazuri în care un singur om lucrează pentru mai multe firme sau proiecte, având, deci, mai multe contracte (după spusele lui Bogdan Hossu, a întâlnit un caz în care o persoană avea 72 de contracte), iar o altă pondere din totalul contractelor se datorează angajărilor sezoniere. Urmare a cauzelor enumerate mai sus, aproape 130.000 de contracte înregistrate după 1 mai (17% din total) au încetat deja.