Cineva ar trebui sa-si piarda capul

stat, care se ghideaza dupa alte principii. Ba, chiar, se inventeaza legi noi pentru ele. In ceasul al 12-lea si sub presiunea Fondului Monetar, oficialii romani recunosc ca arieratele sunt principala boala a sistemului economic, aparent imposibil de vindecat. Aceste sume, ce exista pe hartie, dar nu se regasesc nicaieri in realitate, ating peste 1,5 miliarde de dolari numai in relatie cu bugetul statului, dar cresc catre 20 de miliarde de dolari, daca socotim toate datoriile din economie. Roman

stat, care se ghideaza dupa alte principii. Ba, chiar, se inventeaza legi noi pentru ele. In ceasul al 12-lea si sub presiunea Fondului Monetar, oficialii romani recunosc ca arieratele sunt principala boala a sistemului economic, aparent imposibil de vindecat. Aceste sume, ce exista pe hartie, dar nu se regasesc nicaieri in realitate, ating peste 1,5 miliarde de dolari numai in relatie cu bugetul statului, dar cresc catre 20 de miliarde de dolari, daca socotim toate datoriile din economie. Romania traieste de ani de zile cu aceasta maladie, privita ca o fatalitate si tratata pana acum doar cu aspirina si piramidon. Toate stergerile si amanarile n-au dat nici un rezultat, pentru ca au tratat rezultatul acestei maladii – datoriile, si nu cauza ei – indisciplina.Cand a fost, ultima oara, o echipa de management demisa pentru rezultate proaste si neplata datoriilor? Care este ultimul director financiar al unei firme de stat ajuns somer pentru ca si-a batut joc de finantele companiei? Nimeni, niciodata, sunt raspunsuri trist de aproape de realitate.Acum, ministrul finantelor, Mihai Tanasescu, incearca o schema noua: firmele de stat vor rula toti banii prin Trezorerie, adica pe sub nasul ministrului, si nu prin banci. Teoretic, acest lucru ar trebui sa-i disciplineze. Practic, nu va imbunatati cu nimic administrarea banilor si va provoca o tensiune imensa intre Finante si Industrii, cei care vor sa controleze si cei care detin. Greu de crezut ca Tanasescu va reusi sa limiteze cheltuielile in companiile aflate sub conducerea lui Dan Ioan Popescu. Plus ca aceasta constrangere este lipsita de sens, atata timp cat ea are doar un rol pasiv: cand dispare sau slabeste constrangerea, indisciplina renaste, proaspata si mai puternica. Nu exista tratament, care, aplicat doar asupra simptomelor, sa aiba rezultate de durata. De aceea, propunerea adusa in discutie de catre Consiliul Investitorilor Straini, ca firmele care nu-si achita datoriile sa fie lichidate dupa un interval de timp, are sens. La baza ei sta un rationament simplu: indisciplina duce la disparitie. Desigur, este destul de greu sa aplici astfel de rationamente capitaliste la firme conduse dupa principii socialiste, asa cum sunt societatile nationale din industria mineritului, din caile ferate sau din energie, considerate prea importante pentru a fi tratate atat de brutal. Se uita, insa, ca strategica nu este echipa de conducere, ci firma in sine.Indiferent ce am face, nu putem reinventa roata. Degeaba sunt clocite in cabinetele ministeriale tot felul de solutii minune pentru datorii. Solutia ramane una singura: disciplina financiara, ideea de care se vorbeste de ani de zile, dar care a ramas in manuale. Imaginati-va o companie cu venituri anuale de 250 de miliarde de dolari, de cinci ori produsul intern brut al Romaniei, care genereaza profit de 10% pe an. Un astfel de colos, cu filiale in toata lumea si activitati care merg de la transport la productie, de la cercetare la distributie, este de trei ori mai greu de condus decat caile ferate si de cinci ori mai complex decat o companie de distributie de electricitate. Cheia succesului sau este un control strict, mai ales din punct de vedere financiar, dar nu din partea autoritatilor, ci a managementului si actionarilor.