Acest avânt al PNL-ului  era construit mai mult pe antipatia cetățenilor faţă de PSD şi nu neapărat pe vreo realizare măreață a liberalilor. Dar nu asta contează acum, numai că în viaţă ce este să meargă prost se va sfârşi şi mai prost spunea unul pe nume Murphy, care are mereu dreptate.

S-a început cu acomodarea specifică schimbării de putere şi s-a purces la nominalizarea noilor posesori de unelte şi produse de bucătărie, atât la centru cât şi în teritoriu, adică cei care au preluat gestionarea pâinii şi cuţitului pentru viitor.

Tot în tradiţia dâmboviţeană s-au preluat şi nelipsitele acuzaţii despre incompentenţa foştilor în gestionarea problemelor mari şi delicate ale acestei biete ţărişoare, acuzaţii care poate sunt multe dintre ele adevărate, nimic de zis, dar pentru care sunt cu totii vinovati.

După ce s-au făcut şi aceste preparative, ce si-au zis actualii guvernanţi? Hai să se apuce de treabă şi toată lumea fină a noului partid de guvernământ cu aliaţi de conjuctură s-au de alte interese,  au pornit la treabă să rezolve treburile lăsate mult prea încurcate de către fosta guvernare PSD, adică moştenirea grea.

Doar că după spusele unora, mult mai cunoscători în ale religiei, Dumnezeu nu face rău, dar îl îngăduie câteodată, astfel încât omenirea să se oprească și să analizeze ce merge prost, ca ulterior să îndrepte lucrurile. În acest context apare prima scenă a planului divin, care ne pune în sfârșit alături de celelalte țări, adică de această dată toată lumea este luată pe nepregătite şi urmează povestea mult prea cunoscută a pandemiei de COVID 19 şi cu toate încercările prin care a trecut şi trece întreaga lume, deci si locuitorii plaiurilor mioritice.

Dar fiindcă de acest subiect s-a vorbit şi se vorbeşte poate mai mult decât este necesar, încât s-a ajuns să nu mai poate nimeni muri de altă boală decât de carismaticul şi mediatizatul COVID 19 şi am ajuns să considerăm că suferinţe precum cancerul sau HIV-ul sunt doar nişte ,,boli amărâte’’, o să trec să discut de cea de a doua scenă a planului divin – o secetă de proporţie aproape biblică, pe care personal il consider al doilea inamic al noii conduceri politice, un inamic tăcut şi care ne învăluie într-o mantie precum contractura unui şarpe boa, din care se pare că nu vom putea iesi decât cu niște costuri infiorătoare.  Dar pentru că seceta, a mai fost prezenta intr-o oarecare masură mai in fiecare an, dar pe arealuri mai stranse, in România, oameni in abordarea lor  au căpătat o oarecare imunitate la acest inamic, și deocamdata nu reactionează pe masura.

Prin luna ianuarie a acestui an, mai multi lideri politici, printre care și domnul ministru Oros la o conferinţă la Sibiu, sau lideri ai fermierilor printre care presedintele interimar al LAPAR, domnul Gheorghe Albu sau Autoritatea Naţională de Meteorologie, spuneau că este secetă dar să aşteptăm şi lunile februarie și  martie înainte să ne pronunţăm  cum va fi acest an 2020 în privinţa nivelului de precipitaţii sau dacă va fi secetă  şi a evoluţiei probabile a rezultatelor agricole în acest an. Apropo, astăzi 28 aprilie, ne mai despart câteva zile de luna mai, şi nu s-au mai pronunțat nici acum, iar harta Romaniei privind gradul de aprovizionare cu apa in sol, arată inspaimantător.  Oare de ce?

Este drept că şi anul trecut, cam la aceeași vreme, fostul ministru domnul Daea, spunea aceleaşi lucruri, iar dacă seceta instalată in toamna lui 2018 continua și în primăvara lui 2019 îl scăpa de anumite nerealizări. Dacă lucrurile mergeau bine, ceea ce s-a întâmplat în mare parte din ţară, era meritul bunelor măsuri pe care le-a luat (nu neg că poate au şi fost), iar meritele lui Dumnezeu le-a trecut la şi altele, lucru care i-a ieşit ca şi rezultat în percepţia multora din cei care nu sunt apropiaţi sectorului agricol.

Diferența intre domnul Daea și domnul Oros, este că primul are vechea scoală a vieţii dinainte de mult prea enigmatica Revoluţie, unde te învăţa în mod temeinic cum să îţi pregăteşti viitorul, iar astfel domnul ministru anunţa la acel moment o secetă pentru care în ambele variante avea de căştigat.

Întorcandu-ne la zilele noastre luminate de soarele galben de pe cer şi de partidul de guvernământ, în acest an la ministerul Agriculturii s-au zis aceleaşi fraze ca ale predecesorului despre secetă dar fără ca cineva să se gandescă în viitor, la ,,ce vom face dacă anul ăsta va fi aceea secetă majoră?’’, sau cum eu am denumit-o şi cred că pe zi ce trece este mai aproape de acest nivel, de ,,secetă de proporţie biblică’’.

Această strategie poate i-a fost recomandată şi noului ministru, diferenţa este că acum a apărut în situaţie o carte nouă, pandemia, care a dat peste cap toate calculele.

Nu am pretenţia ca funcţionarii ministerului să fie în măsură să genereze vreo strategie de vreun fel, fiindcă mulţi, nu toţi ce-i drept, dintre ei sunt specialişti în alte activităţi decăt cele necesare poziţiei ocupate şi au ajuns acolo pe diverse căi şi canale, lucru imputabil trecutului, iar diferenţa de înţelegere între funcţionarii din teritoriu, care duc greul şi cei de la centru care ar trebui să genereze schimbările, este majoră, fiind într-un clivaj din ce în ce mai accentuat.

Dar ce-i cu seceta, acel inamic nevăzut? Încet încet s-a instalat pe zonele sud estice ale ţării, adică în inima agricolă a Romăniei, reprezentată de Bărăgan şi Dobrogea, apoi ,,cangrena secetoasă’’ s-a extins în toată Moldova, a început să treaca usor Carpaţii în Transilvania, dar pe căi ocolite a început să se manifeste în zone din vest cum este Timiş, iar acum a început să muşte cu poftă şi din Oltenia. Toate aceste zone sunt confirmate de declaraţiile oficialilor judeţeni dar şi de fermieri si publicate de presa de specialitate şi postările pe reţelele de socializare.

Acum cca o lună estimam (pe baza hărţilor cu rezerva de umiditate din sol ale INMH) în presa de specialitate agricolă, că suprafeţele afectate de secetă se cifrau la cca 4-4,5 milioane de ha teren agricol, din care culturile de toamnă reprezentau cca 1,3-1,5 milioane de ha, lucru care l-a aceea dată s-a încercat a fi tratat cu indiferenţă de către oficiali.

Astăzi situaţia este şi mai dramatică, dar o vorbă spune ,,ferească Dumnezeu de mai rău’’, iar ministerul Agriculturii prin vocea domnului ministru Oros, anunţă că aşteaptă pentru grâu o producţie de cca 5 milioane de tone, iar la porumb de cca 7 milioane de tone, adică o reducere de 50% faţă de anul trecut, iar această scădere este valabilă şi pentru celelalte culturi de toamnă, orz, rapiţă, secară, triticale.

Tot domnia sa anunţa că suprafaţa calamitată doar de culturi de toamnă (grâu, orz, rapiţă) este de cca 2,9 milioane ha, iar dacă la această adăugam şi posibilitatea de a creşte cu încă cca 2,5-3 milioane de ha culturi de primăvară (porumb, soia, floarea soarelui, altele), asta dacă în 2-3 săptămâni nu avem ploi masive, adica vom avea afectate un total de cca 6 milioane de ha, adică cca 60% din suprafaţa agricolă a tării.

La aceste suprafeţe  dacă dorim o evaluare succintă, înseamnă o pierdere de cca 1,4-1,6 mld de euro la acest moment pentru culturile de toamnă şi dacă se vor adaugă şi posibilele pierderi ale culturilor de primăvara, s-ar putea ca pierderile totale ale agricultorilor să depăşească 2,5-3 mld de euro , cumulat pentru culturile de toamnă şi primăvară, asta dacă zonele calamitate nu se extind. Valoarea unitară a cheltuielilor pe ha în estimarea mea este pe o medie de echivalent 400-450 euro/ha, valoare care în cazul fermelor cu tehnologii intensive este de cca 550-600 euro/ha la acest moment.

Mai mult este de menţionat că Romania are un consum estimat de 3 milioane de tone de grâu pe an şi la porumb de cca 7 milioane de tone pe an,  estimare a oficialilor români din ministerul agriculturii, iar rezerva de stat în cazul grâului se cifrează după unele surse, cifre oficiale nu cunosc să existe, la cca 800.000 tone.

Din păcate şi zonele unde ministerul spera să aibe producţii încep să anunţe că au probleme, mă refer la vestul ţării şi zone din Oltenia, ceea ce face ca ingrijorarea să crescă privitor la modul de gestiune nu numai a sectorului vegetal, dar şi a zootehniei sau industriei alimentare.

Fiindcă situaţia nu este simplă în gestionarea  rezervelor de stat la acest tip de produse, o arată şi unele măsuri luate de guvern, cum ar fi interzicerea exporturilor de produse agricole, inclusiv grâu şi porumb, pentru o săptămână, măsură etichetată ca şi bâlbă de actorii din piaţă care de o parte din actorii din piaţă, cum sunt traderii de cereale sau unele organizaţii ale fermierilor. Ciudat, după aproximativ o săptămână s-a revenit asupra acestei decizii, dar cu motivaţii care se contrazic, respectiv pe de-o parte s-au anunţat achiziţii de grâu la rezerva de stat, dar nu există confirmări nici oficiale şi nici neoficiale din piaţă, iar pe de altă parte s-a aunţat, cel puţin hilar, o întelegere cu traderii de cereale, care nu vor exporta mai mult decât este cazul, fiindcă dacă nu ,,vom interzice din nou exportul’’.

Dar tot în această perioadă s-a gândit de către Ministerul Agriculturii şi strategia de comunicare pe acest subiect şi planul de măsuri, plus alte bâlbe şi situaţii, inclusiv comunicarea sau lipsa ei mai bine zis în cadrul Guvernului, despre care vom vorbi în viitor foarte apropiat, asa cum vom vorbi si de reacţia PSD şi de lipsa de reacţie a restului de partide, care arată lipsa departamentelor de analiză în înteriorul acestora şi care arată şi cât de pregătiţi sunt pentru ce, nu ştim încă.

Dar rezumând un pic situaţia, avem o situaţie care devine extrem de grea şi periculoasă, în sensul că economia românească pe lângă pierderile suferite datorită pandemiei pe de-o parte dar şi crizei economice din ce în ce mai probabilă a urma, cu toate eforturile multor state de a pompa bani în economie (cine are!), la noi se suprapune şi o secetă care este posibil să aducă o gaură în agricultură de cca 2-3 mld de euro, în funcţie de cum va evolua vremea şi în continuare, iar dacă reacţiile nu vor fi pe măsură, colapsul multor ferme din aceste regiuni va fi inevitabil, iar sectorul îşi va reveni cu greu iar unele ferme deloc.

Cred că acest ,,cartof fierbinte’’ încă nu a fost prezentat la adevărata dimensiune nici la Palatul Cotroceni şi nici la Palatul Victoria, sau dacă da,  lipsa de reacţie spune multe despre ce va urma, adică nimic bun, dar eu sper totuşi ca situaţia să fie alta.

În final nu poţi totuşi să nu remarci cât ghinion politic să ai, tocmai cînd ai reuşit câştigarea guvernării, să ai parte de aceast tandem,  pandemie şi  secetă de ,,proporţie aproape biblică’’ la fel ca tandemul celor 2 cifre 20-20 rostite de d-na Viorica Dăncilă cu referire la anul 2020. Curat ghinion, ar fi zis nenea Iancu. Oare o fi vreun blestem al acestei doamne fostă premier la adresa actualului premier Ludovic Orban?