Cacealmaua „CrowdStrike”. Cum au vrut să dea țeapă democrații cu „amestecul Rusiei” în alegeri
John Ratcliffe, directorul Serviciul Naţional de Informaţii, a publicat marţi informaţii declasificate despre campania din 2016 a lui Hillary Clinton. Mai precis, despre faptul că CIA avea informații în 2016 cum că rușii credeau că echipa de campanie a lui Clinton încearcă să asocieze în mod fals Rusia cu pretinsa piratare a computerelor democraților, potrivit unei analize de pe Zerohedge.com.
Directorul CIA, John Brennan, a împărtășit informațiile cu președintele Obama. Știau, cu alte cuvinte, că democrații desfășoară o operațiune de discreditare a campaniei lui Trump. ZeroHedge explică cum a fost țesută „minciuna rusească”:
„La 19 martie 2016, președintele campaniei lui Hillary Clinton, John Podesta, și-a predat e-mailurile către o entitate necunoscută. Asta a fost numită „piratarea mail-urilor”, dar lucrurile nu au stat deloc așa. În schimb, era genul de agitație de campanie pusă la cale pentru naivii de pe internet.
Conținutul e-mailurilor era mai mult decât jenant. Era vorba de fraude electorale și coordonare cu mass-media împotriva candidaturii lui Bernie Sanders. Democrații și echipa de campanie a lui Hillary Clinton au avut nevoie de o poveste care să acopere scandalul. Și a da vina pe Rusia era modalitatea cea mai la îndemână pentru a face față furtunii provocate de Podesta. Exista deja o operațiune în Rusia care putea fi ușor adaptată în acest scop. Singura modalitate de a-l asocia pe Putin cu e-mailurile a fost circumstanțială.
Democrații au angajat o companie de cyberscurity, numită „CrowdStrike” pentru a le oferi asistență. Dmitri Alperovitci, directorul tehnologic și cofondator al CrowdStrike, este un expat rus, anti-Putin, membru în Atlantic Council. Odată cu înființarea acestui organism, în 2016, toate drumurile duceau către Ucraina. Pe lista cu cei care plăteau contribuții semnificative la AC era și miliardarul ucrainean Victor Pinciuk. Compania energetică ucraineană care plătea milioane către o entitate care îl răsplăteac cu bani frumoși pe Hunter Biden, Burisma, apare, de asemenea, pe o listă de donatori a AC.
Pinciuk a fost un mare donator (între 10 și 20 de milioane de dolari) pentru Fundația Clinton. Wall Street Journal a publicat o anchetă de investigație, „Clinton Charity Tapped Foreign Friends”, despre cum Ucraina încerca să o influențeze pe Clinton făcând donații uriașe prin Pinciuk. La 12 iunie 2016, fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, a anunțat: „Avem noi scurgeri de cablograme în legătură cu Hillary Clinton. . . Avem e-mailuri ce urmează să fie publicate”.
Peste doar 2 zile. CrowdStrike a băgat pe țeava Washington Post informația-bombă: „Hackerii guvernului rus au spart serverele democraților, au furat investigații ale opoziției asupra lui Trump”.
A doua zi, un nou blog – Guccifer 2.0 – a apărut pe internet și a anunțat: Compania de securitate cibernetică cunoscută la nivel mondial CrowdStrike a anunțat că serverele Comitetului Național Democrat (DNC) au fost atacate de grupuri „sofisticate” de hackeri. Sunt super încântat că compania mi-a apreciat atât de mult abilitățile, dar, de fapt, a fost ușor, foarte ușor. Probabil, Guccifer a fost primul care a pătruns în e-mail-urile lui Hillary Clinton și ale altor democrați. Dar nu și ultimul.
În aceste condiții, FBI ar fi trebuit să analizeze computerele DNC pentru a confirma atacul lui Guccifer. Dar, ce să vezi? Cei care au „analizat” serverele au fost cei de la CrowdStrike compania cu legături cu Atlantic Council, plătită de DNC. Care concluziona în The Washington Post: a fost un atac al hackerilor, iar Putin era în spatele lui.
M-am angajat la site-ul capital.ro într-o perioadă în care online-ul aproape că nu exista, iar printul era, încă, la o așa de mare putere încât oamenii de la site erau percepuți, cumva, drept oaia neagră a redacției. Cineva ar putea spune că am fost un om cu viziune, care știa că epoca printului va apune. Ei bine, nu, n-am fost. Nu m-aș fi gândit niciodată că oamenii vor ajunge să citească știrile pe internet în felul în care le citesc astăzi: a apus până și epoca desktopului, iar știrile sunt consumate în proporție de 80% de pe telefon. Mediul ăsta care se numește online are o mare trăsătură: schimbarea, iar dacă tu, cel care lucrezi în mediul online, nu te adaptezi în permanență la schimbare, nu reziști. Altă cale nu e. Pentru mine, site-ul capital.ro reprezintă nu doar un loc de muncă, este însuși mediul în care m-am format ca om și în care am devenit persoana care este astăzi. Pentru mine, capital.ro este un mod de viață...
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

