«În meseria asta, dacă vrei să ieși din pluton, trebuie să exersezi și să experimentezi foarte mult. Trebuie să ai o bază teoretică, apoi să furi de la cei din jur și, dacă ai talent, să încerci să inovezi. Și să știi foarte multă anatomie și un strop de psihologie». Cosmina Grigoriu a reușit să iasă din pluton și, după un parcurs care-ar fi putut, la un moment dat, s-o țintuiască în postura de simplă cosmeticiană, a ajuns, după cum singură spune, exact unde și-a dorit. Cum a arătat acest parcurs?
A terminat liceul de chimie, după care a intrat la facultatea de medicină din București, la care a renunțat după un an, când s-a înscris la secția de balneofizioterapie din cadrul Colegiului „Carol Davila“. „Spre deosebire de alte școli, noi am făcut foarte multă practică în spital. Aici am avut primul contact cu ce aveam să dezvolt mai târziu: m-am concentrat pe paresteziile faciale, mi se părea fascinant să pot reda mimica feței unor oameni care nu mai aveau nicio expresie. Iar rezultatele pot fi spectaculoase.“ Apoi, în ultimul an de studii, a început să lucreze la Lotul Olimpic de Scrimă, unde oficial se ocupa de partea de recuperare a sportivilor, iar informal în lipsa unui psihotearapeut specializat, încerca să joace acest rol pentru atleții din lot. Din 1995, a intrat pe calea pe care a rămas până acum: a urmat o școală de estetică corporală la Torino, apoi, întoarsă în țară, s-a angajat la primul centru de beauty înființat după Revoluție, Estetica Elite, deținut de omul de afaceri Cristi Burci. A stat aici până în 1998, când a lansat un nou centru („împreună cu o prietenă, ea cu banii, eu cu know-how-ul“) și s-a înscris la a doua facultate, relații economice internaționale, „ca să văd măcar teoretic ce ar trebui să fac dac-aș vrea să-mi deschid vreodată un business pe cont propriu“. Nu a avut mult de așteptat, iar în anul în care absolvea și-a deschis un salon propriu într-o garsonieră din Dorobanți.
Anul acesta, ultima încercare
În toată această perioadă, „în fiecare an, am mai plecat la câte un curs. E esențial să urmezi cât mai multe specializări. Te ajută să descoperi ce-ți place cel mai mult să faci. Așa s-a întâmplat cu tatuajele. Am urmat la Paris un program de micropigmentare tisulară în 1998, eram prima cosmeticiană din România specializată în așa ceva. Este adevărat, cursurile sunt foarte scumpe, cele cu adevărat profesionale costă 500 de euro pe zi, dar îmi amintesc că, la Paris, după trei-patru zile de învățat, le-a plăcut foarte mult cum mă descurcam și au început să mă cheme pentru a preda eu mai departe“. Ce presupune tatuajul, de la cel exclusiv estetic (buze, sprâncene, ochi), la cel medical (alopecii, cicatrici, buză de iepure, vitiligo sau refacerea areolei mamare după extracția sânului)? „Cererea pentru acest serviciu nu a fost niciodată foarte mare, pentru că oamenii sunt crispați, nu sunt familiarizați cu beneficiile acestui tratament. Iar medici nu îl consideră deloc prioritar, ei sunt fericiți că salvează viața cuiva, nu dau aceeași greutate și acestui aspect postoperator. Dar am paciente cu fața complet distrusă din cauza diverselor accidente sau arsuri cărora pur și simplu le redesenez, cât de realist se poate, anumite trăsături. Până acum, am făcut cam 9.000 de tatuaje.“
Între timp, a mai intrat într-o afacere, cea de distribuție, devenind reprezentant unic al produselor cosmetice Maria Glland și al aparaturii medicale Weyergans. Iar anul acesta a făcut următorul pas, prin deschiderea salonului My Center. Centrul se află în complexul Pescariu Sports&Spa și a presupus o investiție de peste 350.000 de euro, o redimensionare a spațiului cu care era obișnuită, până la 500 de metri pătrați, și o creștere serioasă a echipei, până la 17 oameni, majoritatea medici și kinetoterapeuți. „E ultimul meu pariu. Ieri am făcut  40 de ani și, uitându-mă în spate, cred că am realizat cam tot ce mi-am dorit. Am un copil de doi ani și jumătate, cred că e vremea să profit și eu de ce am realizat, ba chiar voi începe să urmez  tratamentele la care am muncit.“