La art. 2 din hotarare, era consfintit un veritabil monopol a doua institutii: banca olandeza ING Bank N.V. devenea „finantator integral”, iar firma americana Stryker Osteonix SA, „unic contractant”, deci furnizor al aparaturii. Imediat concurenta a actionat. Firma Endoscopia a contestat hotararea sustinand necesitatea legala a organizarii unei licitatii. Ion Brukner, proaspat ministru al sanatatii la acea data (in urma remanierii lui Stefan Dragulescu), semnase HG nr. 870 a doua zi de la investire, fara sa stie ce cuprinde, dupa cum ne-a declarat: „M-a rugat profesorul Dragulescu: Domnule, te rog, semneaz-o, fiindca e in regula, am facut-o eu”. Noul ministru a observat neregula sesizata de firma Endoscopia si a schimbat celebrul articol 2 prin Hotararea nr. 10/’98: „Achizitionarea echipamentelor medicale prevazute la art. 1 se va efectua in conformitate cu prevederile legale privind achizitiile publice”.
Lovita in interese, Stryker a contraatacat cu o contestatie administrativa, solicitand revenirea la fostul text de lege. Contestatia a blocat, practic, aplicarea noii hotarari, timp de un an si doua luni. Surse din minister ne-au declarat ca ministrul Brukner a fost supus unor puternice presiuni politice, care au stat inclusiv la baza eliberarii sale din functie. Insusi Brukner recunoaste laconic: „Da, este real, dar nu va pot spune mai mult”.
Intre timp, fraiele Ministerului Sanatatii au fost preluate de Hajdu Gabor. Acesta si-a pus semnatura pe o a treia HG nr. 139/4.03.1999, prin care ING si Stryker redeveneau unici parteneri ai Guvernului Romaniei.
Natural, o noua contestatie a firmei Endoscopia a aterizat pe mesele autoritatilor romane. Mai mult, Curtea de Apel Bucuresti a suspendat executarea HG nr. 139, considerand ca Endoscopia e „vatamata in dreptul sau de a participa la licitatie”.
De fapt, cine a avut interes sa tina cu dintii de acest articol 2? Unele oficialitati ne-au dezvaluit ca ministrul Hajdu ar fi spus: „Eu sunt un om disciplinat si am facut ce mi s-a spus”. Domnia sa insa neaga cu tarie acest lucru. Totusi, analizand nota de fundamentare (expunerea de motivatii) a HG nr. 139, depistam o situatie stupefianta. Ion Honcescu, presedinte al Comisiei de cercetare a abuzurilor din Camera Deputatilor, ne-a spus ca Secretariatul General al Guvernului a emis, pe 17 iulie, o nota catre Ministerul Sanatatii privind aceeasi modificare. Astfel, Secretariatul si-a depasit atributiile, deoarece el nu poate dispune ceva unui minister. Culmea contradictiei, intr-o adresa din 31.12.1998, secretarul general al Guvernului, Radu Stroe, il anunta pe Hajdu Gabor ca „s-a aprobat solicitarea dvs.!” deci, solicitarea ar fi apartinut ministrului sanatatii, nu cum reiese din nota de fundamentare a legii.
In fapt, din punct de vedere juridic, Guvernul s-a agatat de litera „j” a articolului 16 din Ordonanta nr. 12/1993. Potrivit acestei prevederi Executivul are puteri nelimitate de a stabili cand se tine licitatie si cand nu.
Ca o concluzie, Ion Honcescu afirma retoric: „La o asemenea suma, comisionul este foarte mare. E interesant cine il va incasa, daca aceasta afacere se incheie. In mod normal, ar trebui sa-i revina Ministerului Sanatatii”.    

Irinel Tibirna