Spitalele, policlinicile, dispensarele, cabinetele medicilor de familie, farmaciile – toate au fost atinse, intr-un fel sau altul, de schimbarile fara precedent din ultimul an. Cum reforma nu este decat la inceput, nu putem sa-i dam note. Insa, putem sa spunem ca, fara un “cutremur”, sistemul public de sanatate are mari sanse sa nu-si mai revina niciodata.

Reformele lansate de ministrul Eugen Nicolaescu au starnit reactii dintre cele mai diverse. Insa cele negative au fost, de departe, cele mai numeroase. Din pacate, demnitarul a gasit de cuviinta sa raspunda protestelor si criticilor cu vorbe dure si atacuri la persoana. Ceea ce nu-i va imbunatati, in nici un caz, imaginea. “Nu au un comportament normal”, a spus ministrul despre sindicalistii care, la Timisoara, l-au intampinat cu pancarte, scandari si huiduieli in timp ce despre fostul ministru Ovidiu Branzan, initiatorul unei motiuni de cenzura pe tema sanatatii, a afirmat ca “de cand isi bate nevasta si o scoate afara din casa, nu mai gaseste argumente si atunci vine sa faca motiuni”. In rest, ministrul se declara in continuare optimist, dar cere rabdare. “Vreti sa repar in trei zile ce au gresit altii in 16 ani? Nu-mi cereti minuni, ca nu sunt Dumnezeu”, a spus el.


Pana cand va veni finalul reformelor si vom putea trage linie, spre a vedea daca rezultatul se apropie de cel promis sau nu, autoritatile ar trebui sa se invete cu opiniile negative referitoare la masurile luate. Cele mai acide luari de pozitii vor veni, desigur, din partea celor afectati direct de schimbari, mai ales daca se situeaza si pe pozitii politice adverse. Daca unii, fie ei directori inlocuiti din functie, fie medici amenintati cu scoaterea fortata la pensie, spun ca vor apela la justitie, altii, ca fostul director al Spitalului Universitar, Sorin Oprescu, par sa fi renuntat la lupta si dau senzatia ca asteapta ca reforma sa-si rupa singura gatul. “E haos in sistemul de sanatate, pentru ca inainte de intrarea in efectivitate a pachetului de legi, care si asa este unul aberant, trebuiau sa fie emise vreo 15 ordine de ministru, care sa poata face compatibil pachetul legislativ cu legea descentralizarii”, explica el.


Colegul de partid al lui Oprescu, Ovidiu Branzan, este ceva mai combativ. El a declarat ca va fi inceputa o campanie de strangere de semnaturi in toata tara pentru demiterea lui Nicolaescu. “Sunt convins ca nici un roman nu poate avea o parere buna despre ministrul Nicolaescu, de la cetatenii care lesina in fata farmaciilor, pana la colegii de coalitie si chiar de partid”, a afirmat el.


“Unde-i lege nu-i tocmeala. Cert este ca aplicarea pachetului de legi nu trebuie sa produca degringolada in sistem. Degringolada, care de altfel se vede acum cu ochiul liber, este periculoasa si, ca atare, guvernantii ar trebui sa fie mult mai atenti”, cere prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, de la Institutul de Boli Infectioase “Prof. Matei Bals”.


Critici vin si din partea sistemului privat de sanatate. Radu Dop, CEO Spitalul Euroclinic, crede ca ar fi o greseala sa se puna doar economisti la conducerea spitalelor. “Economisti gasesti probabil cateva sute de mii in tara. Dar cei care au competenta in managementul unitatilor medicale sunt mult mai putini. Eu sunt medic, dar am si studii economice facute in strainatate. Ideal este sa existe un mix de cunostinte medicale, financiare si manageriale. Trebuie formate competente, nu inlocuiti oamenii”, explica el. In plus, considera Radu Dop, “o reforma adevarata trebuie sa recunoasca dimensiunile tuturor crizelor din sistem: criza de comunicare, criza de informatie (noi nu cunoastem sistemul), criza de management, criza de resurse materiale, financiare si umane”.


Dincolo de comentariile la nivel teoretic, exista si acuzatii mult mai grave. Sorin Oprescu sustine ca exista informatii potrivit carora Spitalul Fundeni ar urma sa fie privatizat nu pentru a creste calitatea actului medical, ci pentru a se pune mana pe cele 39 de hectare de teren din patrimoniul institutiei. Acestea ar valora, la pretul actual al pietei bucurestene, peste 150 de milioane de euro.


Nici numirea mai multor membri PNL sau PD in locul directorilor demisi nu a fost primita cu prea mult entuziasm. Recent numit la conducerea Spitalului Clinic de Urgenta Iasi, dr. Lucian Popa este membru al organizatiei locale PD. Insa nu crede ca acest lucru ar trebui sa constituie o problema. “In conditiile implementarii unui pachet nou de legi, mi se pare normal sa te lupti cu oamenii tai din partid. S-a discutat mult despre numiri politice la conducerea spitalelor, dar, din punctul meu de vedere, faptul ca unii manageri au orientare politica nu poate decat sa sustina aceasta comuniune de idei”, afirma el.

O restructurare controversata

Pro

CRIZA sistemului sanitar a ajuns intr-un punct in care se cer masuri radicale.

BANII sanatatii au fost de prea multe ori tinta deturnarilor, delapidarilor, risipei, licitatiilor trucate sau umflate.

MULTI DIRECTORI de spitale nu vroiau sau nu puteau sa tina in frau finantele institutiilor pe care le conduceau.

O BUNA PARTE a pacientilor (de multe ori, din randurile celor care nu cotizau deloc sau aproape deloc) abuzau de retetele gratuite sau compensate sau de serviciile oferite de spitale.

Contra

NUMIRILE de noi directori par a fi facute, in destule cazuri, pe criterii politice.

UN BUN MANAGER de spital trebuie sa aiba largi cunostinte de medicina.

NU E OBLIGATORIU ca un doctor sa nu fie si un bun manager. O solutie ar fi organizarea de cursuri de management si economie pentru medici.

E FOARTE PROBABIL ca vor avea loc agravari ale bolilor sau chiar decese cauzate doar de sincopele ce vor fi des intalnite in sistem tocmai din cauza masurilor reformiste.

16 ministri pentru 16 ani

INSTABILITATE Un singur sef al MS a implinit trei ani in functie

DAN ENACHESCU, medic: ian.-iun. 1990

BOGDAN MARINESCU, medic: iun. 1990 – oct. 1991

MIRCEA MAIORESCU, medic: oct. 1991 – nov. 1992. Ca si predecesorii sai, a fost mai degraba un administrator al sistemului mostenit din perioada comunista decat un reformator.

IULIAN MINCU, medic: nov. 1992 – aug. 1996. Desi a avut cel mai lung mandat, nu a reusit sa schimbe prea multe lucruri cu adevarat importante.

DANIELA BARTOS, medic: aug.-dec. 1996

STEFAN DRAGULESCU, medic: dec. 1996 – dec. 1997. A cerut bani mai multi si modificarea legii asigurarilor de sanatate. A fost remaniat.

ION VICTOR BRUCKNER, medic: dec. 1997 – apr. 1998. A fost implicat in scandalul listei medicamentelor compensate. Dupa demisia lui Victor Ciorbea, a refuzat sa faca parte din cabinetul Radu Vasile.

FRANCISC BARANYI, medic: apr. – iun. 1998. A fost revocat din functie pentru ca ar fi colaborat cu Securitatea. Nu a avut timp sa-si puna in practica ideile de reforma.

VALERIU STOICA (interimar): iun.-iul. 1998

HAJDU GABOR, jurist – iul. 1998 – dec. 2000. Mandatul sau a fost marcat de proteste sindicale, de scandalul privind demiterea lui Alexandru Ciocalteu de la conducerea CNAS, de unele incercari de reforma, dar mai ales de debutul unei crize financiare fara precedent in sistemul sanitar.

DANIELA BARTOS, medic:
dec. 2000 – iun. 2003. Reformele demarate de ea, printre care reducerea numarului de paturi si reclasificarea unor unitati medicale, nu au reusit sa evite declansarea celei mai mari crize din istoria postbelica a sanatatii romanesti.

MIRCEA BEURAN, medic: iun.-oct. 2003.
A parasit postul in scurt timp, din cauza acuzatiilor de plagiat.

IONEL BLANCULESCU (interimar): oct.-nov. 2003.

OVIDIU BRANZAN, medic: nov. 2003 – dec. 2004. Nu a reusit sa iasa din criza. Datoriile catre furnizorii de medicamente s-au mentinut. A introdus medicamentele compensate cu 90% si a organizat licitatie la nivel national pentru medicamente.

A incercat sa minimalizeze criza de la Poiana Mare si s-a contrat cu ambasadorul SUA pe tema coruptiei din sistem.

MIRCEA CINTEZA, medic: dec. 2004 – aug. 2005. A demarat o serie de reforme si a incercat sa tempereze criza datoriilor sistemului sanitar. Nu a convins, insa, si a fost remaniat.



EUGEN NICOLAESCU, economist: din aug. 2005.

Lipsa fondurilor loveste in toate partile

Saracie Sanatatea romanilor beneficiaza de 55 de ori mai putini bani decat cea a francezilor


Principala problema a sistemului sanitar raman banii. Fara o finantare corecta, orice tentativa de reforma nu poate decat sa esueze, mai devreme sau mai tarziu.

Daca pana acum doi-trei ani banii pe care ii plateam drept asigurari de sanatate ajungeau de multe ori sa astupe alte gauri ale bugetului public, acum acest lucru nu se mai intampla. Cel putin asa sustin oficialii, pe care, pana la proba contrarie, ii credem pe cuvant. Insa acest fapt nu este decat un pas mic si absolut obligatoriu spre momentul in care sumele alocate sistemului sanitar vor fi cu adevarat de ajuns.


“N-ai ce spera de la directori economisti, atata timp cat spitalele sunt subfinantate. Eu nu am voie sa mut banii de la un articol la altul, banii intra programat. Nu pot sa iau de la medicamente si sa cumpar maturi. Asta cu directorii economisti e o gaselnita – pe ei i-a interesat doar sa-si imparta spitalele politic, pentru ca apoi sa le privatizeze. Dar cine plateste la un spital privat, cand oamenii sunt saraci?”, spune fostul director al Spitalului Universitar Bucuresti, Sorin Oprescu.


E suficient sa ne comparam cu statele vestice sau cu cele proaspat intrate in Uniunea Europeana pentru a ne da seama cat de departe suntem. Astfel, daca in Suedia se consuma anual, pentru sanatate, cam 2.600 de euro pe cap de locuitor, in Franta, cam 2.350, iar in Olanda, cam 2.250, in fostul lagar comunist sumele scad dramatic. Ele ajung la 525 de euro in Ungaria, 215 euro, in Polonia si numai 115-120 de euro per capita in Romania, unde bugetul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate va fi, in acest an, de circa noua miliarde de lei noi sau 2,6 miliarde de euro. De-a dreptul ridicol fata de cele 142 de miliarde de euro alocate de francezi.


Astfel, se ajunge ca nici macar urgentele majore sa nu poata fi tratate cum trebuie. “Nivelul de dotare, chiar si pentru unitatile de primire urgente, nu se ridica la standardele europene. Mai mult, sistemul trebuie dezvoltat la nivelul intregii tari, deoarece acum exista doar cateva centre, cum e acel de la Iasi sau cel de la Targu Mures”, spune dr. Diana Preotu-Cimpoesu, medic coordonator UPU la Spitalul Clinic de Urgenta Sfantul Spiridon din Iasi.


Nu pot fi uitate farmaciile, unde cozile din ultimele luni cauzate de stabilirea unor plafoane dure pentru eliberarea de retete compensate ne aduc aminte de cele din urma cu 16 ani. Gabriela Streit, presedintele Colegiului Farmacistilor Iasi, spune ca nici nu ne putem compara cu strainatatea. “Veniturile sunt mai mari si de aici si contributia e mai mare. In Franta, de exemplu, pacientul vine in farmacie cu reteta, o plateste integral si cu bonul se duce la Casa de Asigurari de Sanatate pentru a-si recupera banii. De regula, in tarile din UE, decontarea se face intr-o saptamana, pe cand la noi, in cel mai fericit caz, dureaza trei luni”, explica ea.


Subfinantarea sistemului are si alte efecte. Daca in anii ‘70 concurenta la Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” era de circa 20-25 de candidati pe loc, iar in anii ‘80 de circa 15 pe loc, dupa 1990 a scazut continuu, ajungand la 1-1,2 in 2004. Cresterea din 2005, cand s-a ajuns la aproape doi candidati pe loc, s-a datorat mai ales facultatilor de farmacie si stomatologie. “Profesia nu mai are rasunetul dinainte, cand, mai ales la tara, fiecare familie isi dorea un medic sau un popa in casa”, explica rectorul UMF, Florian Popa. Apoi, explica el, facultatea e lunga, iar un specialist se formeaza in 12 pana la 15 ani. “Nu in ultimul rand, un specialist in formare castiga pana la 600 de lei pe luna, iar un medic primar ajunge, la finalul carierei, sa ia cam 1.300 de lei. Evident ca aceste sume nu au cum sa-i atraga pe tineri spre profesie”, afirma Popa.



NICI UN ECONOMIST NU POATE FACE MINUNI FARA BANI

“N-ai ce spera de la directori economisti, atata timp cat spitalele sunt subfinantate. Asta cu directorii economisti e o gaselnita – pe ei i-a interesat doar sa-si imparta spitalele politic, pentru ca apoi sa le privatizeze.”

Sorin Oprescu,

fostul director al Spitalului Universitar





LEGEA NU TREBUIE SA DEA PESTE CAP SISTEMUL

“Unde-i lege, nu-i tocmeala. Cert este ca aplicarea pachetului de legi nu trebuie sa produca degringolada in sistem. Degringolada, care, de altfel, se vede acum cu ochiul liber.”

Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel,

Institutul “Prof. Matei Bals”



SISTEMUL SANITAR, IN CONTINUARE SUBFINANTAT

125.000 DE PATURI DE SPITAL

Exista in prezent in Romania; pana in 2012, ar trebui ca numarul lor sa ajunga la circa 95.000

NOUA MILIARDE DE LEI NOI

este bugetul pe acest an al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate – adica circa 115 euro pe cap de roman

3.000 DE MEDICI

ies in fiecare an pe portile facultatilor din Romania; nu toti, insa, ajung sa si profeseze

Cum e la noi fata de cum e la altii

In 2004, in Italia existau 627 de medici licentiati la 100.000 de locuitori, in Germania proportia era de 470 de medici, iar in Irlanda, 260.

In tarile din jur, existau 190 de medici la 100.000 de locuitori in Bulgaria, 445, in Ungaria si 320, in Polonia. In Romania existau 210 medici la suta de mii de locuitori.

Conform datelor unui studiu realizat in 2004, doar 40% din populatia Romaniei fusese la doctor in ultimele 12 luni. Acest procentaj situeaza tara noastra pe ultimul loc in randul celor cuprinse in studiu, mult in urma Greciei (63%), Bulgariei (67%), Letoniei (68%) sau Sloveniei (70%). Pe primele locuri se situau Cehia (92%), Germania (90%) si Belgia (88%).

In 2003, Romania avea 655 de paturi de spital la 100.000 de locuitori, peste media UE 25, care era de circa 640 de paturi. Intre timp, insa, reforma sanatatii a facut ca acest indicator sa scada in tara noastra. In acelasi an, in Elvetia erau 1.750 de paturi la 100.000 de locuitori, in Cehia, 1.150, iar in Irlanda, 1.000. De cealalta parte se gaseau tari precum Turcia (235), Spania (360), Portugalia (365) sau Danemarca (400).



Statisticile UE mai releva ca, in urma cu trei ani, perioada medie de sedere in spital a unui pacient din Romania era de 9,3 zile, fata de 10,9 in Bulgaria, 10,5 in Finlanda si 10,3 in Letonia, respectiv fata de 3,9 in Malta, 5,7 in Marea Britanie, 6,1 in Suedia si Luxemburg, 6,7 in Italia sau 6,8 in Portugalia.