BNR nu poate reduce dobânzile în momentul de față. Actuala majoritate parlamentară a început implementarea unui program amplu de corectare a deficitului public, cu obiectivul de a reveni la plafonul de 3% din PIB stabilit prin Acordul de la Maastricht, într-un interval de șapte ani. Recâștigarea încrederii piețelor financiare și a partenerilor europeni este esențială pentru menținerea ratingului de țară.
BNR menține dobânzile ridicate
Reducerea deficitului va presupune un proces complex, cu efecte dureroase pe termen scurt: inflație mai ridicată, scăderea temporară a consumului intern și o creștere economică mai lentă. Această etapă este însă necesară pentru a elimina distorsiunile generate de privilegii economice și pentru a așeza economia pe baze solide. În ultimii ani, aceste distorsiuni au frânat dezvoltarea, iar anul cu cel mai mare deficit bugetar a înregistrat o creștere economică anemică.
„Cheia macroeconomică este reducerea deficitului bugetar, nu a ratei dobânzii! Este foarte important că actuala majoritate parlamentară a trecut la aplicarea unui program vast de corectare a deficitului public şi de încadrare a sa în plafonul de 3%, stabilit prin Acordul de la Maastricht, într-un orizont de 7 ani”, a notat Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, într-un articol publicat pe blogul „Opinii BNR”.
BNR are o marjă redusă de acțiune în acest context. România se confruntă cu cea mai ridicată rată a inflației din Uniunea Europeană, iar unele măsuri de reducere a deficitului vor alimenta presiunile inflaționiste. În teorie, banca centrală ar putea influența piața prin vânzarea de valută și creșterea dobânzilor, dar astfel de soluții sunt considerate doar scenarii teoretice, fără aplicabilitate reală. Relaxarea politicii monetare, cerută de unii analiști, ar genera efecte negative grave: inflație accelerată, deprecierea cursului valutar, pierderea credibilității BNR și creșterea poverii creditelor în valută.
„După părerea mea, avem o ocazie – unică, poate – de a reaşeza structurile economice pe fundamente sănătoase, durabile. Privilegiile de care s-au bucurat vreme îndelungată anumite sectoare economice sau grupuri de interese au reprezentat de fapt distorsiuni în alocarea resurselor, cu efect de încetinire pe termen lung a progresului economiei româneşti. Aşa se explică de altfel creşterea economică anemică din anul cu cel mai ridicat deficit bugetar, mai ridicat chiar decât în timpul pandemiei! De aceea, după ce am ajuns la o criză de proporţii, cauzată de fapt tocmai de aceste distorsiuni, eliminarea lor va fi de bun augur pe termen lung. Doar că până atunci vom trece printr-un ‘purgatoriu’, cu o rată mai înaltă a inflaţiei, scăderea temporară a cererii de consum intern şi, foarte posibil, o creştere economică încetinită”, a mai spus Eugen Rădulescu.
Decizia de a nu reduce dobânzile este justificată de incertitudinile macroeconomice
În prezent, BNR menține dobânda de politică monetară la 6,5%, un nivel considerat relativ înalt, care depășește rata inflației, pentru a limita presiunile asupra prețurilor. Decizia de a nu reduce dobânzile este justificată de incertitudinile macroeconomice, alimentate atât de contextul internațional (război la graniță, tensiuni comerciale, conflicte regionale), cât și de dezechilibrele interne generate de deficitele gemene: bugetar și de cont curent.
„Realitatea este însă mult mai dură. Astfel, dacă banca centrală ar opta pentru creşterea emisiunii monetare, pentru reducerea dobânzilor şi stimularea creditului, aceasta ar aduce şi mai multă inflaţie, cu întreg cortegiul de efecte negative ale acesteia, inclusiv asupra nivelului de trai. Să nu pierdem din vedere că o politică monetară fantezistă ar duce şi la compromiterea credibilităţii, îndelung dovedite, a politicilor BNR. În plus, consecinţa imediată a relaxării conduitei politicii monetare s-ar revărsa aproape instantaneu asupra cursului valutar; dar un curs depreciat înseamnă creşterea ratei inflaţiei şi o povară mai mare a creditelor în valută, atât cele contractate de guvern, cât şi cele ale persoanelor şi întreprinderilor. Departe de a accelera echilibrarea, efectele ar fi mai degrabă recesioniste”, a explicat consilierul guvernatorului BNR.
Pe plan intern, problema majoră rămâne deficitul bugetar excesiv
România a intrat în procedură de deficit excesiv încă din 2019, iar după suspendarea corecțiilor în pandemie, autoritățile au continuat să mărească cheltuielile publice. În 2024, deficitul a atins 9,3% din PIB, într-un an fără criză majoră, ceea ce îl face practic imposibil de gestionat. În condițiile unor venituri bugetare sub 30% din PIB, față de media europeană de aproape 40%, România cheltuiește 4 lei pentru fiecare 3 lei încasați, generând dezechilibre care afectează întreaga economie.
Acest deficit alimentează cererea agregată, însă fără efecte vizibile asupra producției interne. PIB-ul a crescut cu doar 0,8% în 2024, ceea ce arată ineficiența politicilor bazate pe stimularea cererii, care în economiile deschise nu mai dau rezultate. În schimb, acestea pun presiune pe prețuri și pe balanța de plăți, accentuând deficitul extern.
Inflația a crescut semnificativ după declanșarea războiului din Ucraina și criza energetică, determinând majorarea dobânzilor la nivel global. În România, BNR a redus rata de politică monetară de la 7% în 2023 la 6,5% în 2024, dar procesul a fost oprit din cauza deteriorării deficitului bugetar. În prezent, rata inflației din România este cea mai ridicată din UE, iar măsurile de reducere a deficitului vor avea inițial efecte inflaționiste.
„Expectativa băncii centrale, adică decizia de a nu mai reduce ratele dobânzilor, deşi inflaţia a dat, o vreme, semne de scădere, a fost explicată în repetate rânduri prin incertitudinile legate de perspectivele macro-economice, care au două surse fundamentale: ansamblul situaţiei internaţionale (război la graniţă, tensiuni comerciale între Statele Unite şi Uniunea Europeană, conflictul dintre Israel şi Hamas şi Iran) şi dezechilibrul intern, cauzat de deficitele gemene, bugetar şi de cont curent”, a mai scris consilierul.
Un alt efect al deficitului bugetar este orientarea unei părți tot mai mari din activele bancare către finanțarea statului
Un alt efect al deficitului bugetar este orientarea unei părți tot mai mari din activele bancare către finanțarea statului, ceea ce reduce capacitatea de creditare a economiei reale. România are cea mai mare pondere a creditului guvernamental în activele bancare din UE. În plus, costurile finanțării externe sunt în creștere, ceea ce afectează sustenabilitatea datoriei publice.
„Uneori, această cerere atrage o creştere a producţiei interne; de această dată, nu a mai fost cazul la noi. PIB a crescut cu doar 0,8% în 2024, ceea ce înseamnă că fiecare procent din PIB deficit public s-a transformat în mai puţin de 0,1% creştere internă, iar restul – în deficit extern. Este deosebit de problematică această stare de lucruri. Ea arată că structura actuală a economiei nu mai corespunde nevoii de creştere, adică stimularea cererii nu se mai duce aproape deloc în plus de producţie internă. Pur şi simplu, politicile, de sorginte keynesiană, de stimulare a cererii nu merg deloc la noi, aşa cum de altfel nu merg în nicio economie deschisă. Trebuie adoptate politici de stimulare a ofertei, iar pentru asta este necesară o schimbare de paradigmă”, a explicat specialistul.
Piața financiară reacționează imediat la credibilitatea politicilor economice. Adoptarea primului pachet de măsuri de reducere a deficitului a îmbunătățit condițiile de creditare, în timp ce evenimente politice precum demisia guvernului sau riscuri legate de politica economică au generat panică pe piața valutară, temperată doar prin intervenții masive ale BNR.
„Aş mai semnala faptul că piaţa financiară este un fin barometru al credibilităţii politicilor adoptate de autorităţile române. Imediat ce primul pachet de măsuri de reducere a deficitului a fost trecut prin Parlament şi a primit şi girul Uniunii Europene, condiţiile de creditare pentru România s-au îmbunătăţit, aşa cum existase şi reversul medaliei: demisia guvernului Ciolacu a atras închiderea bruscă a accesului ţării noastre la resurse financiare externe. Mai apoi, riscul ca alegerile prezidenţiale să fie câştigate de un candidat care dorea alungarea capitalului străin a dus prompt la manifestări de panică pe piaţa valutară, temperate doar cu intervenţii mari ale Băncii Naţionale”, a completat Rădulescu.
