Francezii și britanicii au bătut palma la nivel de guverne pentru a lua fața tuturor. Și-au unit forțele și companiile Aérospatiale și British Aircraft Corporation pentru a crea ceva revoluționar. Totul se întâmpla în plin Război Rece, când Europa era împărțită în două: blocul capitalist și cel comunist. Poate de aceea, proiectul Concorde nu a sfârșit deloc bine.

Concorde, un eșec economic

În primul rând, Concorde a reprezentat un eșec economic. S-au construit 20 de aeronave, iar costul de dezvoltare a fost unul foarte mare. Concorde a zburat prima oară în 1969 și și-a început serviciul comercial în 1976. A operat zboruri transatlantice din Heathrow, Londra (British Airways) și Charles de Gaulle, Paris (Air France) către JFK, New York și Dulles, Washington. A zburat la viteze record. Parcurgea distanțele în mai puțin de jumătate din timpul celorlalte avioane. Concorde a mai stabilit și a alte recorduri, inclusiv recordul mondial oficial FAI „Westbound Around The World” și „Eastbound Around the World” la viteză.Doar până în 1977 s-au cheltuit 23 de milioane de lire sterline pe acest proiect.

Războiul Rece care a împărțit Europa în două

Războiul Rece de după cel de-al doilea Război Mondial nu a împărțit Europa în două doar din punct de vedere politic, ci și economic. Prezentarea Concorde ca pe o adevărată Revoluție în aviație i-a făcut și pe cei din URSS să născocească un proiect care să rivalizee cu cel franco-britanic. Sovieticii au venit în 1971 la Paris Air Show cu propriul supersonic de pasageri. Se înscriseseră, cu ani în urmă, într-o ambițioasă cursă cu Occidentul, în vederea realizării primului aparat de zbor de acest fel. La rândul lor, vesticii lucrau la faimosul Concorde, supersonicul lor destinat transportului de pasageri.

Cei de la Concorde au spus, inițial, că aparatul rușilor, primul de acest fel care a zburat vreodată, era unul revoluționar. De fapt, în realitate, Tupolev Tu-144 era o copie a Concorde, iar rușii au fost acuzați de spionaj industrial. Avionul rușilor, numit Tupolev Tu-144, a fost poreclit „Concordski” și putea atinge 2400 km/h.

Supersonicul Tu-144 a zburat, pentru prima dată la 31 decembrie 1968, cu două luni înainte de Concorde. Așteptările legate de Tupolev Tu-144 erau uriașe. Ambele avioane au apărut cu multe decenii mai devreme decât trebuia. Tupolev era mai mare și chiar mai rapid decât Concorde, avea însă și multe minusuri. În 1973, „occidentalul” Concorde și Tupolev Tu-144 s-au aflat pentru prima dată în competiție directă, la Paris. După ce Concorde a arătat ce poate să facă în aer și a aterizat cu bine, a venit rândul lui Tu-144 să-și arate posibilitățile.

Avionul sovietic a realizat manevre spectaculoase, extrem de curajoase, dar s-a dezmembrat în aer. S-a prăbușit, apoi, peste satul Goussainville. Din nefericire, câțiva oameni și-au pierdut viața, atât în aeronavă, 14 în total. Sovieticii nu foloseau Tu-144, primul lor supersonic de pasageri, decât pe o rută de o importanță secundară, între Moscova și Alma Ata (Kazahstan). Tu-144 a avut doar 55 de zboruri lungi, dus-întors. Imensa aeronavă se depresuriza în zbor iar, de regulă, pasagerii trebuiau să comunice în scris, din cauza vacarmului generat de către motoare. Zgomotul nu era întrecut decât de lipsa de eficiență economică a proiectului.

În mai 1978 un avion Tupolev Tu-144 a luat foc în zbor, aterizând forțat în apropiere de Moscova. În 1984, toate cele 17 aparate produse în total aveau interdicție de zbor.

Accidentul din 2000

Revenind la Concorde, și mândria Occidentului a fost scoasă din uz tocmai din cauza unei tragedii de proporții. Totuși, accidentul din 2000 i-a fost fatal lui Concorde, la fel ca și efectele economice ce au urmat evenimentelor din 11 septembrie 2001. Zborurile Concorde au încetat la 24 octombrie 2003. Ultimul zbor a avut loc pe 24 noiembrie în același an. Tragedia care a dus la finalul Concorde s-a întâmplat pe 25 iulie 2000. Atunci, zborul Air France 4590, înmatriculat F-BTSC s-a prăbușit în Gonesse, Franța.

Au încetat din viață toți cei 100 de pasageri, 9 membri ai echipajului și patru persoane la sol. A fost singurul accident cu victime al acestui tip de avion. Potrivit anchetei oficiale condusă de Biroul de investigare al accidentelor din Franța (BEA), accidentul a fost cauzat de o altă aeronavă. Cu doar patru minute înaintea decolării Concorde, decolase de pe pistă aeronava DC-10 a companiei Continental Airlines. De la aceasta s-a desprins o lamelă de titan.

Fragmentul metalic a cauzat explozia unui cauciuc al trenului de aterizare stâng. O bucată din cauciucul explodat a lovit rezervorul de combustibil și a rupt un cablu electric. Impactul a cauzat o undă de șoc hidrodinamică care a fisurat rezervorul în apropierea zonei de impact. Această fisură a provocat o pierdere masivă de combustibil care s-a aprins de la cablurile avariate care produceau scântei. Echipajul a oprit motorul numărul 2 în urma alarmei de incendiu, dar nu au putut să ridice trenul de aterizare, îngreunându-se ascensiunea aparatului. Rămas fără putere, avionul a intrat în picaj, prăbușindu-se într-un hotel din Gonesse.

Totuși, raportul autoritățilo a fost contestat. S-a spus că avionul era era supraîncărcat, dar asta nu e tot. Și combustibilul nu ar fi fost distribuit uniform și că trenului de aterizare îi lipsea o componentă vitală. Aparatul a deviat de la cursul său normal încă de pe pistă, ceea ce a redus viteza de decolare sub valoare minimă critică. Înaintea acestui accident, Concorde a fost cel mai sigur avion comercial în funcțiune în termeni de victime per kilometru, adică zero.

În urma accidentului a avut loc serie de modificări, incluzând izolații electrice mai bune, ranforsări de Kevlar la rezervoarele de combustibil și anvelope speciale rezistente la explozie.

Concorde, o revoluție în aviație

Concorde era un aparat cu aripile în forma literei delta, cu patru motoare Olympus bazate pe cele dezvoltate inițial pentru bombardierul strategic Avro Vulcan. Motoarele au fost construite în cooperare de către Rolls-Royce și SNECMA. Concorde a fost primul avion civil cu circuite de comandă a zborului complet electrice. Botul avionului era înclinabil pentru o mai bună vizibilitate la viteze mici și aerodinamicitate sporită la viteze mari.

Concorde a fost o adevărată revoluție în aviație. Avea o viteză medie de croazieră de 2,02 Mach (circa 2.140 km/h sau 1.330 mph) cu o altitudine maximă de zbor de 18.300 metri, peste dublul vitezei avioanelor convenționale. Viteza de aterizare era relativ ridicată: 298 km/h.

Concorde ar putea avea un urmaș

Iubitorii aeronavei Concorde încă mai speră ca aceasta ar putea avea viitor. „Probabil era mai avansat decât Apollo 11, care a pus primii oameni pe Lună”, a spus Ben Lord, de la Save Concorde Group. Richard Branson, fondatorul Virgin Group, a anunțat că plănuiește lansarea unui nou avion supersonic comercial. Acesta va putea să ajungă de la Londra la New York în trei ore jumătate și se va numi Concorde II. Se lucrează cu startupul american Boom pentru a dezvolta aeronava. Se vrea construirea celui mai rapid avion pentru civili. De asemenea, și cei de la NASA experimentează cu un proiect similar.

Cei de la NASA au dat deja drumul testelor publice în Texas, aproape de zona orașului Galveston. NASA se va baza pe un aparat de zbor F/A-18 Horneț, care va realiza manevre de picaj care generează boom-uri sonice.

Dar asta nu e tot. La aproape 17 ani de la retragerea Concorde, cei de la Boom Supersonic speră la o revenire fabuloase. Concorde s-a retras, dar urmașul său va fi unul fabulos. Vorbim despre Boom-Overture. Acesta se va deplasa în zbor, conform realizatorilor proiectului, mai repede decât viteza sunetului.

Compania americană își dezvoltă propria aeronavă super-rapidă, Overture, pe care speră să o poată pune în funcțiune încă din acest an. Totuși, pandemia de coronavirus și anunțata recesiune economică ar putea să întârzie acest proiect. CEO Blake Scholl susține că avionul său va fi mai ecologic decât Concorde, dar și mult mai sigur.