România și Republica Moldova sunt țări surori, întotdeauna alături, la bine și la greu. Noi și moldovenii vorbim aceeași limbă și împărtășim aceeași cultură. Există proiecte comune în derulare. Mai puțin în domeniul energetic. Pe linia exporturilor de gaze naturale firul se rupe şi nu din cauza României. Este unanim recunoscut faptul că România, Ucraina şi Moldova fac eforturi să scape de dependenţa de gazul rusesc. Rusia nu face deocamdată probleme României, chiar dacă Gazprom a redus de două ori livrările. Românii se bazează pe faptul că, în viitorul apropiat, vor fi descoperite și exploatate suficiente resurse astfel încât statul român să diminueze semnificativ importurile de gaze din Rusia, care în prezent ajung sub 10% din total. În privința Moldovei, însă, lucrurile stau puțin diferit.

De ce nu exportăm?

România ar putea exporta gaze doar prin conducta Iaşi-Ungheni şi doar o cincime din gazul necesar Republicii Moldova. Și? Exportăm ceva spre Moldova? Nimic, din păcate. Nici măcar un strop de gaz nu ajunge acum la Chișinău. România și-a îndeplinit obligația și a construit porțiunea de conductă. Dar Moldova nici măcar nu a început să lucreze la cei 11 kilometri pe care îi are de făcut. Surse apropiate contractului au dezvăluit sub anonimat faptul că la originea acestei întârzieri se află chestiuni de (dez)organizare din curtea Moldovei. Chișinăul a cheltuit în totalitate banii europeni destinați construirii părții sale de gazoduct, pe studii de fezabilitate sau alte proiecte aferente.

Liderul Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin, a și spus în repetate rânduri că Moldova nu va primi niciodată gaz din România prin conducta Iași-Ungheni. El a dat de înțeles că posibilitățile tehnice nu permit ca prin această conductă să curgă gaz dinspre România. Mai mult, presa rusă a scris că gazoductul Iași-Ungheni, ce va lega România de Moldova și ar trebui să ofere republicii moldovene o alternativă la importurile de gaze naturale, este un proiect ce va rămâne nefuncțional încă mult timp de acum incolo, cel puțin până în 2020, după cum scrie publicația Kommersant. Nu există nicio poziție oficială a Bucureștiului în sensul urgentării lucrărilor, având în vedere că România pierde prin nefinalizarea lucrărilor. Țara noastră ar avea o noua piață de desfacere pentru gazele naturale. Proiectul ar putea fi folosit ca instrument politic în relațiile bilaterale și ar putea ajuta România să devină un furnizor important de energie, cel puțin la nivel regional.

Românii se bazează pe faptul că au fost descoperite și se află în explorare suficiente resurse pentru a diminua importurile de gaze din Rusia. Creșterea eficienței energetice la marii consumatori va avea, de asemenea, o contribuție.

Moldova cumpără gaze tot de la ruși

În condițiile în care proiectul gazoductului Iași – Ungheni întârzie, Republica Moldova şi-a prelungit contractul de aprovizionare de gaze naturale importate din Rusia. Mai mult decât atât Chișinăul beneficiază și de generozitatea Gazpromului în prag de alegeri, printr-o scădere de preț, în plin conflict între Moscova şi Kiev. Dar este o generozitate aparentă, pentru că de fapt Moscova şi Chişinăul au relaţii tot mai tensionate. Contractul de furnizare actual, care datează din 2006, a expirat în 2011, iar de atunci este prelungit anual in extremis. Acest acord, la fel ca al altor ţări europene, este indexat la preţul petrolului. Preţul stabilit pentru primul trimestru din 2015 a scăzut la 332 de dolari pentru mia de metri cubi, de la 378 de dolari cât era anul trecut. În comparaţie, Ucraina s-a confruntat, după venirea la putere a proeuropenilor, cu o creştere a preţului gazelor naturale ruseşti. Până la urmă, s-a ajuns la acordul care prevede prețul de 378 de dolari pe mia de metri cubi până la sfârşitul lui martie. Republica Moldova consumă aproximativ 1,2 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, pe care le importă din Rusia. Regiunea separatistă Transnistria, pe teritoriul căreia se concentrează esenţialul industriei moldovene, consumă aproape două miliarde de metri cubi de gaze pe an.

Noutăți pe frontul gazelor

Comparaţia cu Ucraina nu este întâmplătoare. Republica Moldova ar putea deveni în mod clar noul front al războiului gazelor dintre Rusia şi Uniunea Europeană, în contextul ratificării de către Parlamentul European a Acordului de asociere cu Chişinăul. Doar că, exact ca și în cazul Ucrainei, apropierea Republicii Moldova de Europa poate avea implicații în domeniul securității energetice, în contextul în care Europa de Est este o punte pentru tranzitul gazelor ruse spre piața europeană.

Orientarea proeuropeană a Ucrainei a avut efecte profunde asupra regiunii. Astfel, ar putea urma Republica Moldova, Chişinăul urmând să devină noul front al războiului gazelor dintre Rusia şi Uniunea Europeană“. Iar ca armă politică este de urmărit evoluţia Transnistriei. Autorităţile separatiste de la Tiraspol dau asigurări că sunt pregătite să organizeze un nou referendum privind independenţa teritoriului transnistrean.

Și să privim atent! Zonele apropiate de granița de est si nord-est a României sunt cuprinse de o frenezie politico-militară de o „abundență“ ieşită din comun. Alegerile din Moldova din 20 noiembrie, apropierea Chișinăului de Europa prin ratificarea recentă a acordului de asociere UE-Republica Moldova, declaraţiile separatiste ale autorităţilor din Transnistria, războiul din estul Ucrainei au toate un numitor comun: stabilirea unor coridoare de securitate, implementate în principal de Rusia. Moscova joaca arma conflictului militar, asa cum se întâmplă în estul Ucrainei și, cel mai important și de mare interes pentru Europa în general și România în special, arma energetică, cea a gazului. În ceea ce privește Ucraina, aceasta a semnat deja un acord mult disputat cu Moscova, mediat de Uniunea Europeană, care prevede reluarea alimentării cu gaze ruseşti a vecinilor din nord. Tratatul precizează că Rusia va furniza gaze Ucrainei dacă autorităţile de la Kiev vor plăti Moscovei, până la sfârşitul acestui an, 3,1 miliarde de dolari din datoria totală de 5,3 miliarde de dolari. Kievul a făcut rezerve de 8 miliarde de metri cubi de gaze, dar consumul este atât de mare încât această cantitate ajunge doar pentru o singură lună, în cazul în care Rusia sisteză livrările.

Șefii de la Kiev speră ca peste cinci ani Ucraina să scape de dependenţa de Gazprom. O mână de ajutor poate veni chiar din conductele româneşti, alături de cele din Ungaria şi Polonia. Țara noastră a construit o conductă care o leagă de Ungaria şi una prin care poate exporta în Bulgaria, pe la Ruse, iar recent Kievul s-a arătat interesat de resursele româneşti. Dar cum Ucraina are un consum de două ori mai mare decât al România, chiar şi un gazoduct care să ne lege de Kiev nu ar fi suficient pentru a salva ţara vecină. Soluţiile rămân tot la mâna Moscovei.

O posibilitate ar fi găsirea unor surse alternative de gaze naturale lichefiate în Marea Caspică. Sau dacă nu, se poate proceda la schimbarea strategiei. 40% din cantitatea de gaze care ajunge în Europa, trece prin Ucraina. Rusia poate însă decide în orice moment reducerea livrărilor, inclusiv pentru România, aşa cum s-a întâmplat deja în două rânduri. Totuși, după cum spuneam, Gazpromul nu crează niciun fel de problemă țării noastre.

 

 

Avantajele României

  • Conducta Iași – Ungheni întărește relațiile bilaterale
  • Oferă putere de negociere pentru România
  • Crește securitatea energetică
  • România se repoziționează pe harta resurselor energetice

 

Gazoductul IaȘi-Ungheni, În cifre

  • Buget total: 26,4 milioane de euro; Uniunea Europeană a contribuit cu 7 milioane de euro
  • Durata lucrărilor: 17 luni
  • Lungimea totală: 43,2 km, din care 11 km se află pe teritoriul moldovenesc
  • Capacitate: 1,5 miliarde metri cubi anual; la început – 500 milioane metri cub anual