Insula Montecristo este una dintre cele șapte insule care alcătuiesc arhipelagul toscan din Marea Tireniană, la aproximativ 60 km de coasta Italiei. Făcută celebră de romanul “Contele de Monte Cristo” a lui Alexandre Dumas, insula nelocuită era interzisă până de curând spre a fi vizitată de către turiști, fiind declarată rezervație naturală. Totuși, nici în zilele noastre accesul nu este unul facil, doar 1.000 de persoane sunt lăsate anual să ajungă la renumitele ruini ale mănăstirii, totul desfășurându-se într-un cadru extrem de strict, autoritățile italiene dorind să conserve cât mai bine cu putință zona.
Zvonuri despre bogăţiile de aici au început să circule în secolul XIII, atunci când Mănăstirea St. Mamilian, amplasată pe insulă, a devenit una dintre cele mai înstărite din Europa. Alţii spun că piratul turc Barbă-Roşie ar fi ascuns aici mare parte din aurul furat în timpul expediţiilor sale din secolul al XVI-lea.
În 1860, Regatul Italian a anexat Montecristo, cedând-o în 1889 marchizului Ginori, care a transformat-o într-o rezervaţie naturală. În 1971, insula a revenit statului italian, care în 2008 a deschis-o publicului.
