Când primul număr al revistei noastre ajungea la chioșcuri, majoritatea românilor nu știau prea multe despre PIB sau inflație, despre bursă sau rata șomajului, despre deficit de cont curent sau investiții străine. A trecut de atunci aproape un sfert de secol și destui din termenii de mai sus au ajuns (și datorită Capital) să fie pe înțelesul celor mulți. Odată cu nivelul de cunoștințe al publicului a evoluat și economia. Drumul ei nu a fost drept și nu a dus întotdeauna în sus. Însă dacă ne uităm în urmă ne dăm seama cât de mult am mers și cât de departe am ajuns.

CITIȚI ȘI:
24 de ani de EXCLUSIVITĂȚI în Capital

Milionarii din Top 300 care şi-au pornit afacerea odată cu revista Capital

Aproape un sfert de secol cu evenimente prezentate în paginile Capital

Să luăm, de exemplu, produsul intern brut. În 1992 acesta a totalizat 6.000 de miliarde de lei (respectiv cam 19,5 miliarde de dolari al cursul mediu anual de 308 lei pentru un dolar). Pentru 2016, PIB-ul este stimat la 758 de miliarde de lei (respectiv în jur de 190 de miliarde de dolari). Nu e nevoie de calcule complicate pentru a ne da seama că avem de-a face cu o creștere de zece ori. Iar majorarea este și mai mare dacă luăm în calcul PIB-ul pe cap de locuitor – de la 861 de dolari în 1992 la circa 9.500 de dolari anul acesta.

Nu doar valoarea PIB, ci și structura acestuia s-a schimbat semnificativ în ultimii 24 de ani: ponderea industriei a coborât de la 38,3% la 22,4%, iar cea a agriculturii s-a prăbușit, de la 19,1% la 4,1%. În același timp, ponderea serviciilor a urcat de la 35,9% la 54,6%, iar cea a construcțiiilor, de la 4,8% la 7,6%.

Conectați la lumea din jur

Dacă v-a surprins evoluția PIB, iată ce s-a întâmplat în zona comerțului internațional. În 1992 vindeam peste hotare mărfuri în valoare de 3,36 miliarde de euro. Anul trecut, valoarea exporturilor românești a ajuns la 54,6 miliarde de euro (deci de peste 16 ori mai mult!). În aceeași perioadă, importurile au crescut și ele, de la 4,8 miliarde la 62,9 miliarde de euro (respectiv de 13 ori).

Modificări importante au avut loc și în ceea ce privește topul principalelor destinații de export: dacă în 1992 vindeam cel mai mult în Germania (369 mil. euro), Rusia (319 mil. euro), Italia (204 mil. euro), Turcia (169 mil. euro) și China (153 mil. euro), în 2015 clasamentul arăta astfel: Germania tot pe primul loc (cu 10,77 miliarde de euro), urmată de Italia (6,8 mld. euro), Franța (3,71 mld. euro), Ungaria (2,94 mld. euro) și Marea Britanie (2,37 mld. euro).

Și topurile surselor de import s-au schimbat mult. În urmă cu 24 de ani erau pe primele locuri Germania (cu 636 mil. euro), Rusia (614 mil. euro), Italia (375 mil. euro), Franța (365 mil. euro) și Iran (cu 359 mil. euro). Anul trecut am cumpărat cel mai mult din Germania (12,5 mld. euro), Italia (6,85 mld. euro), Ungaria (cinci mld. euro), Franța (3,51 mld. euro) și Polonia (3,05 mld. euro).

Nu s-au schimbat doar valoarea sau partenerii din comerțul internațional, ci și structura acestuia. Dacă pe primul loc la exporturi erau în 1992 produsele din categoria ”Mărfuri manufacturate clasificate în principal după materia primă”, iar la importuri – ”Combustibili minerali, lubrifianţi şi materiale derivate”, în 2015 pe prima poziție la ambele categorii se găsesc produsele încadrate la ”Mașini și echipamente pentru transport”.

Portofele mai pline

Un salt important s-a înregistrat și în ceea ce privește salariul mediu net pe economie, care a crescut de la numai 65 de dolari în 1992 până la 527 de dolari în septembrie 2016. În același timp, puterea de cumpărare reală s-a majorat cu 104%, iar rata medie a șomajului, care era de 8,2% la finele lui 1992, a scăzut până la 5% în decembrie 2015 (pentru o comparație mai recentă lună la lună, în septembrie 1992 erau în România 740.000 de șomeri, iar în septembrie 2016 numărul lor era de aproape 419.000).

Și rata inflației arată astăzi infinit mai bine decât în 1992. Dacă atunci ea se situa la nu mai puțin de 210% (cu alte cuvinte, în lipsa unor creșteri salariale continue, veniturile reale scădeau în medie cu 17-18% pe lună), pentru 2016 se estimează că acest indicator se va situa la -0,4%. Mai exact, prețurile vor scădea, pentru al doilea an consecutiv, în condițiile în care veniturile au crescut semnificativ.

Nu la fel de îmbucurător a evoluat, totuși, în aceeași perioadă numărul de salariați din economie – de la 6,88 milioane în 1992 s-a ajuns la circa 4,61 milioane anul trecut, respectiv o scădere semnificativă de 33%. Trebuie subliniat că aparenta contradicție între reducerea numărului de șomeri și diminuarea în paralel a efectivelor de angajați are niște explicații simple: creșterea numărului de liber-profesioniști, dar și reducerea cu circa 15-20% a populației (prin emigrație și scăderea natalității).

Tot mai întreprinzători

Deși nu trecuseră decât trei ani de la căderea comunismului, la sfârșitul lui 1992 existau în România 200.000 de firme private, din care 124.000 înmatriculate în acel an. În plus, erau înregistrate la Registrul Comerțului 20.500 de persoane fizice autorizate (din care aproape 12.000 apăruseră în cursul lui 1992). Astăzi, numărul companiilor active este de patru ori mai mare (800.000), iar cel al PFA-urilor de nu mai puțin de 19 ori mai mare (385.000).

Este evident că mai toate cifrele arată (mult) mai bine decât acum 24 de ani. Asta nu înseamnă, desigur, că trebuie să ne culcăm pe o ureche. ”România a progresat mult în ultimul sfert de secol, însă trebuie sa continue eforturile, în special în ceea ce priveşte infrastructura, educaţia şi incluziunea sociala.  Sunt foarte importante egalitatea de şanse în educaţie, asistenţa socială bine direcţionată, dar şi accesul tuturor la justiţie, indiferent de regiunea în care locuiesc”, a declarat vicepreşedintele Băncii Mondiale pentru Europa şi Asia Centrală, Cyril Muller. La rândul său, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, ne-a atenționat că drumul pe care îl avem de parcurs este lung și că mai avem în față încă un sfert de secol de muncă până a ajunge la nivelul statelor dezvoltate: ”Există un calcul, pe care îl regăsim și în raportul FMI despre România, care arată că, dacă productivitatea totală a factorilor va crește în România cu 1% peste ritmul din UE, peste 25 de ani putem să ajungem la 80% din media europeană PIB/locuitor”.

 

Te-ar putea interesa și: