Achizițiile publice rămân o problemă a administrației publice autohtone dar și a companiilor private, adică a participanțiilor la licitațiile organizate de autorități. Legislația stufoasă, numărul mare de agenții naționale implicate sau lipsa transparenței sunt doar câteva dintre motivele care fac ca participarea la licitațiile publice să fie dificilă. Cu toate acestea, companiile private sunt în continuare interesate de achizițiile publice, sumele implicate fiind considerabile.
„În SUA pot fi urmăriți toți dolarii cheltuiți public, toate cele 550 de miliarde de dolari cheltuite în 2009 pot fi găsite până la ultimul cent. Este adevărat că înainte de declanșarea crizei nici în SUA transparența nu era atât de mare, însă criză ne-a obligat să fim mai responsabili cu banii publici”, a declarat Christopher Yukins, profesor la George Washington University Law School, prezent la seminarul pe tema achizițiilor publice organizat de Secția Comercială a Amabsadei SUA și de casa de avocatură Wolf Theiss.
Ar fi posibil să ajungă și România într-o situație de transparență perfectă? „Mai avem mult până vom ajunge acolo, mai trebuie făcute inclusiv modificări legislative”, a răspuns Cristina Trăilă, președintele Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (ANRMAP). O diferență majoră între SUA și România este că la americani circa 90% dintre achizițiile publice se fac prin sistemul electronic de licitație, în timp ce la noi ponderea nu este decât de 20% deși, conform legii, ar trebui să fie de 40%.
O altă diferențiere importantă, de această dată fiind inclus și sistemul electronic utilizat la nivelul Uniunii Europene, este că în SUA este des utilizată metoda „dialogului competitiv”, prin care achizițiile sunt foarte deschise, iar „negocierile se desfășoară ca atunci când cumperi o mașină de la un dealer”, după cum arată Christopher Yukins.
Există și în legislația noastră posibilitatea licitației prin dialog competitiv, dar, din păcate, nu este aproape deloc utilizată”, spune Cristina Trăilă „Noi recomandăm tot timpul această metodă, fiind foarte deschisă și potrivită pentru achiziții, însă lipsa personalului bine pregătit și a resurselor face ca autoritățile locale să nu apeleze la acestă metodă”, adaugă aceasta.
„Legislația românească din domeniul achizițiilor publice a integrat o mare parte din legislația UE a achizițiilor publice, însă ponderea utilizării licitațiilor electronice trebuie să crească”, arată Bryan Jardine, partener Wolf Theiss. Șeful casei de avocatură a exemplificat atractivitatea pieței autohtone de achiziții publice prin proiectele în desfășurare sau anunțate de guvern, care se ridică la un total de 2 miliarde euro pentru următorii cinci ani.
Birocrația specifică României se întâlnește și în reglementările referitoare la achizițiile publice. „Avem obiceiul să reglementăm prea mult”, spune șefa ANRMAP, care mai arată în țara noastră sunt inclusiv prea multe autorități de reglementare și supraveghere a acestor operațiuni.
Deocamdată, rămânem cu ce avem. Adică proiecte anunțate și licitații acoperite de suspiciuni referitoare la corectitudinea alegerilor. Un reprezentant al companiei General Electric, prezent la seminar, a întrebat inclusiv de ce sunt atât de rigide proiectele autorităților sau companiilor publice, adică este eliminată de multe ori posibilitatea oferirii de produse alternative (care să aibă aceeași utilizare și aceleași rezultate ca și produsul menționat în proiect).
Chiar dacă șefa ANRMAP a declarat că în mod normal prospectele de licitație în care nu este inclusă posibilitatea alternativelor sunt respinse, astfel de licitații (asociate cu cele „dedicate” unui singur ofertant) însă există. Interes însă există, inclusiv din partea companiilor americane, interesate să devină contraparte a acestor licitații.