Acest proces (n.r. – numit conformare) presupune achiziţionarea certificatelor de CO2 de către marile firme poluatoare în cazul în care emisiile de gaze cu efect de seră verificate au fost mai mari decât alocările de certificate de CO2 acordate cu titlu gratuit în cadrul EU-ETS. Sectoarele de activitate care se vor confruntă cu această situaţie sunt energia, cimentul, industria chimică, a sticlei şi a hârtiei. Companiile din aceste domenii de activitate, multe dintre ele aflate deja în dificultate financiară, riscă amenzi drastice, aplicate de către Comisia Europeană. Mai precis, neconformarea instalaţiilor din România, precum şi din celelalte ţări, înseamnă o amendă de 100 euro/certificat de carbon nerestituit sau tonă CO2 emisă, conform legislaţiei europene şi naţionale în vigoare.

“Firmele producătoare de energie, marile CET-uri, îndeosebi companii de stat, se află în situaţia cea mai grea întrucât, faţă de anii anteriori 2008-2012, nu au mai primit certificate de CO2 gratuit, în cantităţi la fel de mari. Din 2013, s-a schimbat legislaţia europeană în ceea ce priveşte Schema ETS, s-a micşorat plafonul de emisii la nivel european, iar alocările nu se mai dau cu titlu gratuit, decât ca excepţie”, spune Casiana Fometescu, consultant de mediu Carbon Expert, care furnizează servicii de consultanţă pe piaţa internaţională a emisiilor de gaze cu efect de seră şi piaţă de energie.

Anul trecut, Electrocentrale Oradea a fost amendată cu 33 milioane de euro pentru întârzierea restituirii a peste 330.000 certificate CO2, cu 24h faţă de termenul admis. Aflată în insolvenţă la aceea dată, compania a trebuit să mai adauge la pasivul său şi această sumă.  “Achiziţionarea certificatelor de carbon presupune plata imediată a câteva milioane de euro către mari traderi internaţionali, fapt greu de realizat în condiţii de insolvenţă sau chiar în condiţiile unei situaţii normale de activitate. Preţul actual de piaţă al unui certificat de carbon este între 7.10 – 7.30 euro/certificat, iar bursele principale de tranzacţionare sunt Londra şi Leipzig. Politica europeană de mediu devine din ce în ce mai apăsătoare pentru operatorii din România dacă nu există o viziune pe termen mediu privind includerea în bugetul companiilor a acestor cheltuieli cu certificatele de CO2, precum şi a investiţiilor în retehnologizarea echipamentelor vechi poluante”, mai spune Casiana Fometescu.

În context global, România trebuie să se încadreze în cadrul ţintelor climatice şi de energie, adoptate de Uniunea Europeană pe termen lung: reduceri de emisii de gaze cu efect de seră până în anul 2030 de 40% în comparaţie cu nivelul anului 1990, realizarea unui procent de 27% energie regenerabilă şi cel puţin 27% eficientă energetică. Uniunea Europeană poate fi considerată un pilon principal în susţinerea luptei împotriva schimbărilor climatice, aceasta propunându-şi reducerea cu 80% a gazelor cu efect de seră până în anul 2050.

În plus, România urmează să fie evaluată în cadrul Convenţiei Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice în luna iunie 2015, la întâlnirea ONU de la Bonn. În acest sens, România trebuie să prezinte politicile naţionale şi măsurile climatice specifice realizate, precum şi ţintele climatice propuse pentru viitor.

“România va trebui să vină cu lecţiile făcute şi să demonstreze că ştie să se poarte ca o ţară europeană în materie de mediu. Ori, politica europeană de mediu nu înseamnă neapărat taxa de poluare aplicată autovehiculelor, cât un plan concret de reducere a poluării în cazul industriei, de investiţii în retehnologizarea instalaţiilor poluante, reciclarea deşeurilor la nivel local, creşterea suprafeţei împădurite, adică exact unde suntem noi deficitari”, adaugă Casiana Fometescu.

Te-ar putea interesa și: