Precizarea acestuia vine ca reacţie la un articol apărut în presa centrală referitor la cheltuielile bugetare, Socol remarcând două inconsecvenţe privind deficitul bugetar şi datoria publică.

”Prima inconsecvenţă. Analiza statică nu spune mai nimic, analiza dinamică este cea care contează. (…) În 2012, statul a cheltuit în fiecare zi din primele şapte luni ale anului cu 6,3% mai mult decât sumele pe care le-a colectat la buget sub formă de taxe. În 2011, statul a cheltuit în fiecare zi din primele şapte luni ale anului cu 11,1% mai mult decât sumele pe care le-a colectat la buget sub formă de taxe. În 2010, cu 21,4% mai mult … În 2009, statul a cheltuit în fiecare zi din primele şapte luni ale anului cu 19% mai mult decât sumele pe care le-a colectat la buget sub formă de taxe. (…) Deficitul bugetar este din ce în ce mai mic, ceea ce înseamnă că plusul la datoria publică, din perspectiva finanţării deficitului bugetar, va fi unul mai redus, creând spaţiu fiscal pentru stimularea sectorului privat. În primele 7 luni din 2013 avem un deficit bugetar de aproape 2 ori mai mic decât în aceeaşi perioadă din 2011 şi de peste 3 ori mai mic decât în 2010. Astfel fraza din articol putea să sune astfel: Guvernul din 2010 a creat în fiecare zi din primele 7 luni din 2010 o datorie de 21,22 milioane euro, iar Guvernul din 2011 a creat în o datorie de 12,04 milioane euro echivalent în perioada comparată. Nimic despre ‘stingerea’ datoriilor aruncate din trecut. Nimic despre plata arieratelor din anii anteriori, plata despăgubirilor pentru drepturi salariale câştigate în instanţă, nimic despre faptul că în 2013 guvernul plăteşte peste un miliard de euro tranşă din împrumutul de la FMI ş.a. Perspectiva se schimbă”, spune acesta.

În opinia sa, a doua inconsecvenţă o reprezintă informaţia incompletă.

”Unu. Este cunoscut că dinamica datoriei publice poate fi descompusă pe baza a doi factori: plăţile de dobânzi la datorie (rata reală a dobânzii înmulţită cu soldul datoriei din anul anterior) şi diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile curente adică deficitul bugetar primar (faţă de deficitul bugetar efectiv, nu ia în considerare dobânzile). Altfel, diferenţa de 6,3 milioane euro pe zi între cheltuielile şi veniturile curente decurge şi din plata unor dobânzi la datoria cu dinamica explozivă din perioada 2008-2011. Analiza trebuia însoţită de dinamica datoriei publice, de modificarea maturităţilor, a ratei reale a dobânzii s.a. Doi. Interesant, nimic despre dinamica plăţilor cu dobânzile. Se vede (…) evoluţia favorabilă a plăţilor de dobânzi (în sensul reducerii acestora), rezultat ce incumbă efectul de credibilitate la nivel regional şi naţional, manifestat în recorduri minime istorice la costurile de finanţare cu care ne împrumutăm pe pieţele externe şi interne. Lăsăm o povară mai mică pentru anii următori, spre deosebire de ‘zestrea’ pe care am primit-o de la ‘guvernarea pe datorie”’, precizează Socol.

El a făcut referire şi la fondurile europene.

”Fondurile europene au reprezentat doar 3,2% din încasările statului din primele şapte luni. Doar poate fi tradus astfel. Dacă în primele 7 luni din 2009 sumele primite de la UE în contul plăţilor efectuate şi prefinanţare au reprezentat 1% din total venituri bugetare, iar în primele 7 luni din 2010 ponderea era de 2% din total încasări, în aceeaşi perioadă din anul 2012 procentul sumelor primate de la UE a ajuns la 3,5% din total venituri”, a arătat acesta.

Potrivit lui Socol, ”în condiţiile în care mediul macroeconomic european şi cel mondial sunt încă afectate de incertitudine, analizele dominate de informaţie asimetrică cauzează un deficit de credibilitate, fapt ce se poate repercuta în viitoarea evoluţie a costurilor de finanţare”.

”Şi da, atunci se va putea spune că a funcţionat profeţia care se autoîndeplineşte, cu costuri pentru fiecare dintre noi. În macroeconomie nu există decât date oficiale şi corelaţii destul de bine definite”, a afirmat consilierul premierului.
Sursa: Agerpres


Te-ar putea interesa și: