Gazeta de Sud a prezentat acum o săptămână povestea lui Dan Florian Luță, un tănăr absolvent al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din Craiova, angajat în domeniul financiar în orașul Bournemouth din Marea Britanie. Florian spunea că diferența culturală și incertitudinile cauzate de Brexit îl determină să părăsească Regatul în doi-trei ani. Despre temerile britanicilor legate de imigranții care le fură locurile de muncă, Florian spunea că sunt nefondate și că, de fapt, mulți dintre ei trăiesc pe spinarea statului.

„După cum s-a votat la referendum, ne simțim ciudat, chiar dacă aici unde locuiesc nimeni nu are nimic personal cu tine (…) Majoritatea imigranților au venit să muncească cinstit și plătesc taxe și contribuții la stat (…) Pentru slujbe slab plătite nu sunt englezi, pentru că ei procedează astfel: dacă sunt educați, nu acceptă o astfel de slujbă, dacă nu sunt educați, tot nu o acceptă, pentru că preferă să stea acasă pe ajutorul social, la fel ca orice familie de români. Deci, sistemul lor are o problemă“, explica Florian care demonta alt mit: cel al cerșetorilor români. „În Londra sunt găști de cerșetori. Și nu, nu sunt din România. Sunt englezi“.

Din Craiova în Bournemouth

În însoritul oraș Bournemouth trăiește și muncește de câțiva ani și Mihai Cătălin Ionicoiu. Născut în 1989 în comuna Castranova, Mihai a renunțat la studii la vârsta de 20 de ani după ce absolvise Colegiul Tehnic „Ion Mincu“ din Craiova, la profilul întreținere și reparații utilaje grele. A renunțat pentru că s-a simțit dezamăgit de sistemul din România, povestește el. „M-am înscris la Facultatea de Geografie după care, în scurt timp, am renunțat deoarece îmi doream să fiu independent și nu vedeam nici un viitor, așa că m-am angajat ca șofer pe stivuitor la un renumit depozit de materiale de construcții din Craiova. Îmi plăcea ceea ce făceam, dar simțeam că pot mai mult. După trei ani de muncă am luat decizia de a pleca din țară cu ajutorul unui bun prieten. Nu mi-a fost ușor. Era 2013, era o decizie foarte importantă pentru că rata șomajului crescuse dramatic, nu se mai găseau locuri de muncă și nu voiam să dau greș“, povestește Mihai. Începutul a fost greu. „Când am ajuns în orașul Bournemouth, situat în sudul Angliei, totul mi se părea foarte ciudat, oamenii se uitau la mine și îmi zâmbeau, nu înțelegeam foarte bine cum stăteau lucrurile. La început am lucrat într-o spălătorie auto fără acte pentru că nu aveam drept de muncă. Aveam un salariu derizoriu care îmi permitea doar să trăiesc. Am lucrat opt luni, iar între timp îmi chemasem și prietena. Împărțea fluturași pe stradă. Apoi românilor li s-a dat drept de muncă. În tot acest timp reușisem să strângem ceva bani astfel încât să ne permitem să ne mutăm și să ne încercăm șansa."

Citeşte articolul original în Gazeta de Sud