Victoria lui Cristian Mungiu la festivalul de la Cannes, cu premiera – istorică pentru noi – a unui Palme d’Or, ar putea face ca filmul său, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“, să fie cel mai mare succes de box-office înregistrat în străinătate de către o producţie românească.
„14:05 Germania, vândut. 16:30 Japonezii încă rezistă. 19:20 SUA, vândut. 20:49 Cred că batem recordul.“ Pe 22 mai, cu cinci zile înaintea ceremoniei de acordare a premiilor, Cristian Mungiu primea SMS-uri entuziaste de la agenţii săi de vânzări, oficialii companiei franceze Wild Bunch. Filmul cineastului român era deja un succes, cel puţin din punctul de vedere al interesului distribuitorilor. Premiul cel mare a fost lovitura de graţie.
La sfârşitul săptămânii trecute, filmul lui Mungiu fusese deja contractat pentru distribuţie într-un număr impresionant de pieţe. „Filmul a fost vândut în toate teritoriile (pieţele de distribuţie – n.r.), în afară de Ungaria, Malaysia şi Filipine“, spune Vincent Maraval, directorul de vânzări internaţionale al companiei Wild Bunch, contactat de „Capital“. „Este vorba de aproximativ 60 de teritorii.“
Bugetul filmului a fost de 700.000 de euro – peste estimarea iniţială. Pe parcurs, Mungiu a fost forţat să îşi reducă costurile. Din fericire, nu a fost obligat să facă modificări în scenariu pentru a se menţine în limitele impuse de buget. „Am tăiat patru zile de filmare şi onorariile de scenarist, regizor şi operator ca să putem filma câtă peliculă a fost nevoie“, spune regizorul. În ceea ce priveşte producţia, „cheltuielile cele mai însemnate sunt cele legate de echipă şi de echipamente. Cheltuielile de decor, deşi de două ori mai mari decât estimarea iniţială, nu au depăşit suma de 40.000 de euro“, continuă cineastul.
Principalele surse de finanţare ale filmului au fost un credit acordat de către Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), în valoare de 1.150.000 de lei (325.000 de euro la cursul mediu din 2006), precum şi două finanţări directe din surse private: de la agenţia de publicitate McCann Erickson şi de la Unilever (prin agenţia de media MindShare).
Filmul a beneficiat şi de alte forme de sprijin, spune Mungiu, precum o contribuţie de 10.000 de euro pentru dezvoltarea proiectului, din partea Fondului Hubert Bals, al Festivalului Internaţional de Film de la Rotterdam. „Foarte mulţi oameni şi companii ne-au ajutat, permiţându-ne să filmăm fie pe gratis, fie în condiţii foarte rezonabile sau acordându-ne discounturi semnificative. Nu au existat contribuţii private în bani.“
Pentru companiile private, există două modalităţi de sprijin financiar pentru filmele româneşti. Conform legii, clienţii de publicitate sunt obligaţi să plătească la Fondul cinematografic o taxă de cinema de 4% din preţul total al minutelor de publicitate TV contractate; banii pot fi încasaţi fie de la client, fie de la agenţia de media, iar aceste contribuţii sunt deductibile la calcularea profitului impozabil. O parte din taxa de cinema, de maximum 1,5% din bugetul de televiziune cheltuit, poate fi însă direcţionată către finanţarea unui anume film, selectat de către plătitor. „Proiectul a fost prezentat Unilever de către Cristian Mungiu“, declară reprezentanţii companiei; finanţarea a fost intermediată de agenţia de media MindShare. „În cazul acestui proiect, Unilever a fost cel care l-a identificat, iar noi am susţinut ideea şi am direcţionat taxa de cinema către producţia filmului“, spune Oana Petroff, director executiv al MindShare.
Problema banilor putea să devină critică acum şase luni, din pricina faptului că rezultatele concursului de proiecte de la CNC au fost anunţate abia în decembrie 2006. „Ne-am asumat să începem pregătirea acestui film înainte să aflăm rezultatul concursului, sperând că va veni şi finanţarea, ceea ce s-a şi întâmplat“, povesteşte regizorul.
Un milion de spectatori în străinătate
Recuperarea investiţiei (suma de la CNC fiind un credit) probabil că nu va fi o problemă. „Speranţa e legată de vânzările în exterior, căci din ţară se recuperează foarte puţin“, afirmă regizorul. Mungiu e sceptic şi în ceea ce priveşte succesul în faţa publicului român: „Am avut circa 70.000 de spectatori cu «Occident», dar între timp sunt de două ori mai puţine săli. Dacă am depăşi 50.000, aş fi fericit dar, sincer, cred că va fi greu să ne apropiem de acest prag. În străinătate însă, sper să depăşim un milion de spectatori.“
Ce impact va avea acest Palme d’Or asupra carierei lui Mungiu? „Ar putea avea un acces mai uşor la coproducători, astfel ca filmele lui să fie coproduse încă din faza de proiect şi, de asemenea, să fie pre-vândute de către agenţi de vânzări care să-i cumpere filmul pe baza reputaţiei“, afirmă Tudor Giurgiu, fost director al Festivalului Internaţional de Film Transilvania.
Oricum, finanţatorii filmului sunt încântaţi: „Sunt foarte mândră, ca româncă, să fac parte dintr-o generaţie ale cărei proiecte transformă România. Cristi Mungiu a arătat că dacă faci bine un lucru şi îl faci constant şi cu pasiune… te sărută Jane Fonda pe obraz, şi asta zău că nu e puţin“, declară Alexandra Gătej, chairman, South Central Europe, Unilever.
Click pe poza pentru versiunea marita.
