Evenimente Mica publicitate Abonamente
CITEŞTE ŞI

Editoriale

Impozitul pe venitul global: între dorință și putință

Autor: | | 2 Comentarii

Impozitului pe venitul global al gospodăriilor (IVG) a generat numeroase dezbateri și controverse. Pe fond, avem de a face cu o nouă optică fiscală, privind modul de așezare și de percepere a impozitului pe venitul realizat de persoanele fizice, de o manieră care se regăsește – teoretic - și în alte state dezvoltate. Din acest motiv, ideea în sine privind introducerea acestui IVG nu cred că ar trebui blamată. Însă implementarea și operaționalizarea ei efectivă în practica fiscală de zi cu zi, cel puțin în forma vehiculată momentan în spațiul public și în perioada imediat următoare, cred că ridică numeroase semne de întrebare.

La nivel conceptual, este vorba de un sistem de globalizare a veniturilor (ţinând cont inclusiv de caracterul neimpozabil al unor venituri) şi de un sistem de deducere al unor categorii de cheltuieli, în urma cărora rezultă un venit supus impozitării. Trec peste imperfecţiunile şi lacunele privind asimilarea, din punct de vedere fiscal, a noţiunii în sine de gospodărie, deoarece textul de lege este perfectibil şi, în forma sa finală, poate veni cu unele clarificări. În mod cert însă, aceste gospodării – de ordinul milioanelor, conform estimărilor - vor trebui să aibă un cod de înregistrare fiscală, pentru a fi identificate fiscal şi a putea depune declaraţiile. Și aici apare o primă întrebare legată de capacitatea fizică a sistemului informatic şi a personalului ANAF de a face faţă acestei noi provocări, legate de înregistrarea şi de prelucrarea declaraţiilor suplimentare care urmează a fi astfel depuse şi a deciziilor de impunere care urmează a fi emise în consecinţă. Și, ulterior, expediate către contribuabili. Nu am văzut o evaluare şi ar fi benefic cred să aflăm şi opinia preşedintelui ANAF în acest sens.

            Aşa cum este prezentat, noul IVG apare ca o impozitare în cotă unică de 10%, cu un plafon neimpozabil de 2.000 lei, la nivelul persoanei fizice. La o primă vedere însă, deoarece unele venituri sunt impozitate cu o cotă de 3% (respectiv, unele venituri din investiţii şi în anumite condiţii), iar altele cu o cotă de 16% (să le numim, metaforic, venituri incerte, a căror provenienţă nu poate fi justificată). Și, din câte înţeleg, cotele respective de 3% şi de 16% se aplică direct asupra veniturilor respective, fără ca acestea să mai fie supuse sistemului globalizării. Probabil, veniturile impozitate cu o cotă de 16% vor fi determinate prin creşterile nete de patrimoniu şi care nu pot fi justificate pe baza veniturilor declarate. Aici apare însă o altă întrebare: creşterile de patrimoniu la nivelul persoanei fizice sau al gospodăriei ? Pentru că persoana fizică nu va depune direct declaraţie tip IVG, ci gospodăria, prin reprezentantul său. De asemenea, textul de lege prevede un plafon neimpozabil de 2.000 lei la nivelul persoanei fizice şi un altul – stabilit pe baza unui algoritm de calcul – la nivelul gospodăriei. Care dintre cele două prevalează, în vederea stabilirii sarcinii fiscale a unei persoane fizice ?

            În context, aş crea să ridic şi problema deducerilor acceptate, cum ar fi – spre exemplu – cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţia locuinţei. Să presupunem că avem o familie formată din soţ, soţie şi un copil minor, care se constituie într o gospodărie şi angajează acest tip de cheltuieli. Ulterior, pe parcursul anului 2018, se despart şi, în urma partajului, locuinţa le revine în cote egale şi au custodia comună a copilului minor. Să înţelegem că şi noţiunea fiscală de gospodărie dispare ? Cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţia anterioară a locuinţei – pe parcursul anului fiscal, anterior divorţului şi partajului – de către cine şi cum se deduc ? Dar plafonul neimpozabil la nivelul gospodăriei cum se stabileşte ? Sau gospodăria fiscală are o forţă juridică (cel puţin, din punct de vedere fiscal) mai mare decât un certificat de căsătorie ? Gospodăria bate căsătoria sau invers ?

 

            Având în vedere ponderea nu foarte mare a acestui tip de impozit, în totalul veniturilor fiscale, se ridică problema privind costurile şi eficienţa administrării fiscale. Oare costurile suplimentare ale administrării fiscale pe care le generează acest nou sistem de declarare se justifică raportat la veniturile prognozate a fi atrase la buget, comparativ cu fluxul generat de actualul sistem de reţinere la sursă de către angajator ? Altfel spus, aceste costuri suplimentare sunt sustenabile, din punct de vedere al eficienţei lor strict economice ? Pentru că ar fi ilogic să cheltuim mai mult ca să obţinem mai puţin (mă refer aici strict din perspectiva randamentului fiscal, a resurselor aferente bugetului general consolidat). În plus, în structurarea balanţei efectelor utile generate de acest nou sistem fiscal, cred că trebuie să se ţină cont şi de disconfortul care poate apărea în rândul contribuabililor, creat prin obligativitatea completării acestor noi declaraţii fiscale (mai ales, comparativ cu actualul sistem de reţinere la sursă de către angajator), existând riscul ca acest nou tip de impozit să fie asimilat – datorită nu sarcinii sale fiscale, ci a unei proceduri percepută ca fiind greoaie şi complicată în administrare – ca fiind unul neprietenos şi, implicit, să apară un efect de adversitate în raport de acesta, cu consecinţe directe la nivelul gradului de conformare voluntară.

            De asemenea, impozitul pe venit aferent anului 2018 nu se mai reţine şi nu se mai plăteşte pe parcursul anului 2018, ci începând din anul 2019, odată cu depunerea declaraţiei privind impozitul pe venitul gospodăriei şi, ulterior, emiterea deciziei de impunere de către organele fiscale – de menţionat că, din câte am înţeles eu, se elimină inclusiv sistemul plăţilor anticipate, cu regularizare ulterioară. Pe cale de consecinţă logică, va apărea un gol de resurse financiare publice – comparativ cu situaţia actuală a perceperii prin stopaj la sursă – care, foarte probabil, se va materializa în deficit bugetar pe parcursul execuţiei bugetare pe anul 2018. Nu avem încă un răspuns ferm privind modalităţile de finanţare ale acestuia. Justificarea compensării acestui gol de resurse financiare la bugetul general consolidat, la nivelul anului 2018, prin lărgirea bazei de impozitare şi prin scoaterea la suprafaţă şi fiscalizarea unor activităţi - ca urmare a cererii de documente justificative de către contribuabili, în vederea aplicării ulterioare a sistemului de deduceri la calculul impozitului aferent anului 2018 – este plauzibilă şi de bun simţ, nu o neg, dar nu am văzut evaluări exacte comparative la nivelul cifrelor matematice: cât se pierde pe o parte faţă de, mai ales, cât se câştigă pe altă parte, prin scoaterea la suprafaţă (fie şi numai parţială) a unor activităţi din palierul informal al economiei.

 

            Riscăm astfel să ieşim din ţinta de deficit bugetar de 3 %, dincolo de argumentaţia privind metodologia de calcul a acestui deficit bugetar nu după metoda cash, ci după metodologia ESA ? Cert este că, indiferent de metodologia de calcul aplicată, creanţa statului asupra contribuabilului este certă, lichidă şi exigibilă după emiterea deciziei de impunere (chiar ulterior, la 60 de zile de la emiterea acesteia). Practic, pe parcursul anului 2018, autoritatea fiscală nu are individualizată o creanţă asupra contribuabilului care obţine venitul. În mod corelativ, cred că trebuie să avem în vedere şi educaţia financiară a majorităţii contribuabililor: vor avea aceştia precauţia ca – din veniturile realizate în anul 2018 – sa pună deoparte banii necesari plăţii impozitelor aferente în anul 2019 ? Vor avea aceştia discernământul să înţeleagă că banii pe care îi încasează „în mână” nu sunt doar ai lui, ci şi ai statului şi, la un moment dat, o parte dintre sumele încasate efectiv vor trebui virate cu titlu de impozit ? Dacă da, atunci e foarte bine…Dar dacă nu e aşa? Pe lângă cei 35.000 de aşa zişi consultanţi fiscali, probabil statul va trebui să angajeze alte zeci de mii de persoane pentru a se ocupa de procedurile de executare silită…indiferent dacă îi va numi sau nu tot consultanţi fiscali…Că tot a venit vorba de cei 35.000 de aşa zişi consultanţi fiscali care vor oferi asistenţă la întocmirea declaraţiilor tip IVG…De unde vor fi luaţi şi care vor fi atribuţiile, responsabilităţile şi limitele de competenţă ale acestora ? Vor fi privaţi şi plătiţi de stat sau vor fi investiţi cu exercitarea funcţiei publice şi, evident, plătiţi de stat şi cu acces direct la bazele de date ale ANAF ?

Pagina 1 din 2
SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.
Capital - Comenteaza
Printeaza

EVZ

DCNews

Stirile Kanal D

Economica.net

Ziare.com

AutoBild

Adevarul

Stirile Tvr.ro

Click

Agrointeligenta

Doctorul Zilei

Animal Zoo

EVZ Monden

Infoactual

Capital - Articole similare

Editoriale

30 octombrie 2017

Elitele pot reconfigura globalizarea

Editoriale

27 octombrie 2017

Ultima soluție, înc-o revoluție fiscală

Editoriale

26 octombrie 2017

Cuvinte ce trebuiau demult rostite

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

FACEBOOK
evz.ro