În domeniul infrastructurii rutiere românești, din nefericire, diferența între angajamentele sau situațiile prezentate în fața camerelor de luat vederi și ceea ce se află la fața locului este enormă. Și, dacă vă închipuiți că lipsa autostrăzilor sau gropile din asfalt sunt principalele probleme, poate ar fi indicat să priviți ceva mai bine în jur atunci când vă deplasați cu mașina pe șosele. Mii de kilometri de drumuri naționale și străzi sau chiar bulevarde ale orașelor, mai mari sau mai mici, din România nu au marcaje rutiere, iar asta, oricât de insignifiant ar părea, duce la accidente dintre cele mai grave.

Culmea, marcarea unui kilometru de asfalt nu costă și nu durează nici pe departe cât plombarea unor gropi din asfalt și cu atât mai puțin cât construirea unui tronson de autostradă. Cu toate acestea, autoritățile de la noi – de la Ministerul Transporturilor până la ­CNAIR sau primării – „uită“ că șoferii trebuie să se orienteze în trafic după niște reguli și marcaje clare, în caz contrar haosul fiind doar la un claxon distanță.

Faptul că în capitala României până și bulevardele principale au zone în care pe asfalt se zăresc doar chiștoace sau pete de ulei este întrecut doar de modul greu de înțeles prin care, pe șoselele adiacente orașului, apar peste noapte sensuri giratorii delimitate cu bucăți de plastic colorate în alb și roșu. În ciuda evidentei utilități a organizării traficului în intersecțiile de pe centura Bucureștiului, de exemplu, prin amplasarea de sensuri giratorii, omiterea semnalizării pe asfalt a apropierii de o astfel de intersecție și, mai grav chiar, neînlocuirea marcajelor anterioare cu unele care să indice șoferilor spațiul în care se pot încadra este de-a dreptul criminală. Când o linie continuă de pe o șosea se termină brusc în „bidoanele“ din plastic ale unui nou sens giratoriu, orice manevră de evitare poate fi un dezastru. Degeaba pun drumarii pe marginea șoselei semne de circulație mai mult sau mai puțin vizibile. Degeaba se bat autoritățile cu pumnul în piept că au „rezolvat“ ambuteiajul.

Dezastrul care stă să se întâmple este tot mai aproape cu fiecare zi în care marcajele de pe asfalt nu sunt refăcute conform noii organizări a traficului. La fel se întâmplă în orașele în care, la fel de brusc, cele trei benzi ale unui bulevard se transformă în două fără nicio avertizare prealabilă.

Din nefericire, în România, ne-am obșnuit să re­ac­ționăm abia după producerea unui eveniment grav. Să tratăm efectul și nu cauza. Și, eventual, să dăm vina pe celebra „neadaptare a vitezei la condițiile de drum“, atât de des menționată de polițiști. Mai degrabă, în astfel de cazuri, autoritățile responsabile ar trebui condamnate pentru tentativă de omor. Asta înainte de a se ajunge la „omor din culpă“!

Robert Stan,
redactor-sef adjunct