În viziuniunea economistului Sornette, care a studiat cum poţi să anticipezi sau să prezici o criză în sisteme complexe, cândva trăiam într-o economie, caracterizată de creştere financiară şi prosperitate. “Această perioadă a fost numită Marea Moderaţie- ideea eronată a multor economişti, politicieni şi bănci centrale, că am devenit o nouă lume, cu creştere economică şi prosperitate fără sfârșit. Asta se vedea prin creşterea accelerată şi stabilă a PIB-ului, inflaţie scăzută şi controlată, şomaj redus şi instabilitate financiară scăzută. Marea criză din 2007-2008, a distrus această iluzie. Câteva sute de miliarde de dolari de pierderi în sectorul financiar s-au transformat în 5.000 miliarde de dolari de pierderi din PIB-ul modial şi aproape 30.000 miliarde de dolari de pierderi la bursa mondială”, a explicat economistul francez în cadrul unei conferinţe TED.

Acesta a mai spus că nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea pentru criza din 2007-2008. “După ce am reflectat, am creat Observatorul de crize financiare. Scopul nostru era să diagnosticăm în timp real bulele financiare şi să identificăm în avans timpul lor critic”, a mai spus Sornette.

Un semnal care poate indica o criză este creşterea super-exponenţială cu feedback pozitiv. Ce înseamnă? “Imaginaţi-vă că aveţi o investiţie care vă aduce în primul an un profit de 5%, în al doilea 10%, în al treilea 20%, iar în anul următor 40%. Nu e fabulos? Asta se numeşte creştere super-exponenţială. O creştere standard exponenţială corespunde unei rate de creştere constante, să zicem de 10%. Ideea e că de multe ori în timpul unei bule, există feedback-uri pozitive, care pot reveni de mai multe ori, astfel încât creşterile anterioare se măresc, şi măresc creşterea următoare prin această creştere exponenţială, care e tranşantă, nu durabilă. Ideea e că soluţia matematică a acestei clase de modele, prezintă singularităţile unui timp finit, însemnând că există un timp critic când sistemul va eşua, va schimba regimul. Ar putea fi o criză financiară, o stagnare, sau altceva.”, a mai spus economistul francez.

Această teorie se aplică în multe domenii, dar cea mai importantă aplicare e în finanţe şi aceasta clarifică cauza profundă a crizei financiare prin care am trecut. “Îşi are rădăcinile în 30 ani de o istorie de bule, începând în 1980 cu bula mondială, care a explodat în 1987 şi urmată de multe alte bule, dintre care cea mai mare a fost bula internet a <> în 2000, care a explodat în acelaşi an, bulele imobiliare în multe ţări, bulele derivatelor financiare de pretutindeni, bulele de la bursele de mărfuri de pretutindeni, bulele de mărfuri şi toate bulele de datorii şi credite, bule, bule, bule. Am avut o bulă mondială. Aceasta e o metodă de supraevaluare mondială a tuturor pieţelor, care exprimă ceea ce eu numesc iluzia unei maşini perpetue de bani, care s-a stricat subit în 2007. Problema e că vedem acelaşi proces, în special prin relaxarea cantitativă, al unei idei de maşini perpetue de bani din zilele noastre care să facă faţă crizei începute în 2008 în Statele Unite, Europa şi Japonia. Acest lucru are implicaţii profunde în înţelegerea eşecului relaxării cantitative, precum şi a măsurilor de austeritate, atâta timp cât nu atacăm centrul, cauza structurală a ideii de maşină perpetuă de bani. Acestea sunt revendicări mari. De ce m-aţi crede? Probabil pentru că în ultimii 15 ani, am ieşit din turnul nostru de fildeş şi am început să publicăm ex-ante— accentuez termenul „ex-ante”, care înseamnă „dinainte” – înainte ca marea criză să confirme existenţa bulei exceselor financiare”, a povestit Sornette.

În acelaşi timp economistul a mai spus că învăţăm că majoritatea sistemelor au puncte de previzibilitate. “E posibil să dezvoltăm diagnostice timpurii ale crizelor, ca să fim pregătiţi să luăm măsuri, să ne asumăm responsabilităţi, pentru ca extreme şi crize ca marea criză din 2008 sau criza europeană, să nu ne mai ia vreodată prin surprindere”, a concluzionat Sornette.