Acum 15 ani erau atât de puține restaurante decente în orașul nostru încât White Horse era considerat chiar un local “de fițe”. Se pricopsise cu această faimă pentru că era mereu plin de personaje importante (vedete, politicieni sau oameni de afaceri) care veneau acolo să mănânce un prânz bun într-o ambianță civilizată, chiar dacă locul era destul de înghesuit și inevitabil plecai de acolo cu hainele mirosind a mâncare.
White Horse este amenajat pe trei zone distincte – barul de la parter, restaurantul de la etaj și un soi de mansardă, care inițial a fost o terasă. Locul s-a dorit a fi, cel puțin la început, un soi de pub englezesc. Stilistica lui a evoluat pe măsură ce spațiul s-a mărit, însă decorul barului de la parter și cabina telefonică british așezată ca element de décor la intrare au rămas mărturii ale conceptului inițial.
Lemnul negru, mobilierul masiv, draperiile, cărămida roșie pe care o găsești la tot pasul, tablourile și micile obiecte decorative fac și acum din bar un loc desprins dintr-o nuvelă britanică. În timpul zilei este cufundat în întuneric, dar seara se înviorează brusc și la lumina destul de chioară a becurilor, prin perdeaua de fum de țigară, chiar arată ca un pub englezesc. În plus, mulți dintre expații anglo-saxoni din oraș își fac veacul pe aici, contribuind cu vorbăria lor destul de zgomotoasă la aerul autentic al locului.
Sus, în restaurant, atmosfera este mult mai veselă, însă nici aici nu-i prea multă lumină. Pereții sunt vopsiți în culori închise, geamurile sunt puține, iar locul e înviorat în a doua cameră doar de albul unor statuete din gips în formă de capete de cal agățate pe pereți.
La mansardă se afla pe vremuri o terasă foarte cochetă, care între timp a fost închisă și, din rațiuni care mie îmi scapă, a fost transformată în loc de joacă pentru copii. White Horse nu mi se pare un local de familie, iar alăturarea dintre un pub, întunecat și înecat în fum de țigară, și copii mi se pare cel puțin nepotrivită. În tot cazul, când am fost ultima oară acolo, la ora prânzului, n-am găsit picior de copil în spațiul respectiv, semn că planul proprietarilor nu-i tocmai unul inspirat.
White horse a fost dintotdeauna un restaurant ideal pentru prânz. Asta pentru că are o bucătărie destul de “internațională” și pentru că găsești în fiecare zi acolo un bufet cald destul de generos. Prin urmare nici nu trebuie să-ți bați capul cu meniul. Comanzi băutura și mergi sa îți alegi mâncarea. Nu, nu e o autoservire. Lângă bufetul cald se află tot timpul un chelner politicos care îți explică ce-i acolo. Iar apoi poți să comanzi ce ți-a plăcut ospătarului care vine la masă. Avantajul evident în toată povestea asta este că mâncarea îți este adusă repede și câștigi timp. Care în zilele de lucru ar putea să-ți fie de folos.

Ce-am încercat și ne-a plăcut

La White Horse nu trebuie să vii cu așteptări gastronomice exagerate. Însă aici poți să mănânci un prânz gustos într-o atmosferă destinsă și la un preț foarte rezonabil. Iar oamenii care lucrează sau locuiesc în zonă nici nu au de ce să-și dorească mai mult cel puțin în timpul săptămânii. Puteți comanda și “a la carte”, dar nu are nici un rost. Mâncarea de la bufetul cald este de fiecare dată irezistibilă și îți este servită imediat. În plus vei găsi mai tot timpul acolo cel puțin 5-6 feluri de mâncare. Ultima oară am comandat o porție de pene al forno, două porții de chifteluțe marinate cu garnitură de piure și orez cu sos curry, un tort de vanilie cu fructe de pădure și un cremșnit, două limonade, două beri, apă și cafea, iar totalul mesei s-a ridicat la suma de 150 de RON.

Legendă

Mâncare: 3 puncte din 5
Serviciu: 3 puncte din 5
Atmosferă: 2 puncte din 5

White Horse
Str. George Călinescu nr. 4
021.231.27.95
www.whitehorse.ro