Victorie istorică în Moldova: cu promisiuni privind aplicarea de reforme noul preşedinte Maia Sandu l-a învins în turul decisiv pe contracandidatul său fidel lui Putin. Însă pentru a transforma în practică viziunea sa privind un stat mai bun va avea nevoie de mai mult decât o victorie electorală.

Maia Sandu a suportat neclintit, aproape cu stoicism nenumăratele campanii murdare împotriva sa. Ba era acuzată de înaltă trădare, ba de presupusa ei “orientare sexuală necreştină şi netradiţională”. Sandu a reacţionat prin a explica în repetate rânduri viziunea sa despre o ţară mai bună: a afirmat că vrea o republică cu stat de drept şi transparenţă, fără corupţie şi abuz din partea statului.

De fapt nu era un mesaj cu care să se poată câştiga alegeri în Moldova. Cu toate acestea, Sandu a reuşit: s-a impus împotriva  unui aparat puternic ostil faţă de reforme şi împotriva tuturor tentativelor de fraudă electorală. Diplomata în economie în vârstă de 48 de ani, preşedinte al PAS şi fost premier anul trecut pentru puţin timp a fost aleasă duminică în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, scrie Der Spiegel.

Victoria din turul decisiv era clară: Sandu a obţinut aproape 58%, iar contracandidatul său, socialistul Igor Dodon, doar 42%. Nu doar puternica diasporă moldoveană, numită de Dodon drept “electorat paralel” a votat pentru Sandu. Contrar multor pronosticuri, Sandu a învins şi în aproape toate zonele din ţară, chiar şi în cele rusofone. Aproximativ 20% din populaţia Republicii Moldova se compune din ruşi, ucraineni şi găgăuzii rusofoni care votau până acum aproape în totalitate pentru Dodon şi pentru partide pro-ruse.

Pentru mica Republică Moldova cu o populaţie vorbitoare mai mult de limbă română care este privită drept unul din cele mai sărace ţări europene, alegerea de duminică a constituit o victorie istorică. Din 1991, anul independenţei faţă de URSS nu a reuşit să câştige la alegeri funcţia supremă în stat niciun candidat dacă era adeptul unei autentice politici de reformă. Alegerea constituie şi un important semnal pentru UE.

Scenarii asemenea celor post-electorale din Belarus sau Georgia nu se vor repeta în Moldova. De asemenea ar putea renaşte şi aşa-numita politică răsăriteană de parteneriat cu UE. Moldova urma să devină odată modelul care să certifice succesul acestei politici, dar proiectul a eşuat. Maia Sandu promovează o orientare pro-europeană a ţării şi o aplicare consecventă a Acordului de asociere încheiat cu UE în 2014.

Preşedintele în exerciţiu Igor Dodon este socialist doar declarativ şi era adeptul unei politici cu accente creştin-fundamentaliste şi identitare. Trăsătura sa dominantă a fost fidelitatea faţă de Putin. Pleca la Moscova în fiecare lună şi prezenta la Kremlin o servilitate, pentru care era dispreţuit la Moscova şi în cercurile diplomatice – în pofida sprijinului politic de care se bucura din partea Kremlinului. Dodon a avut numeroase afaceri de corupţie în zona sa politică şi familială din cauza cărora ajunsese în gura presei.

Odată cu Maia Sandu intră în cea mai înaltă funcţie a statului din Moldova nu doar un stil diferit, ci şi un spirit diferit. Preşedintele ales provine dintr-un sat din vestul Moldovei, a studiat economie şi ştiinţe administrative, având între altele şi o bursă la Harvard. În calitate de ministru al Educaţiei în perioada 2012–2015 s-a impus ca un politician de reformă incoruptibil care nu vrea să participe la tâlhăriile politice legate de funcţii. La alegerile prezidenţiale din 2016 Sandu a fost învinsă de Igor Dodon la mică distanţă şi se pare că la vremea respectivă a fost în joc şi o fraudă electorală.

În iunie anul trecut a fost numită premier pentru scurt timp. Tot atunci a fugit din ţară oligarhul Vlad Plahotniuc care era socotit drept unul din organizatorii “furtului de miliarde” din trei bănci din 2014. La presiunea SUA, a Rusiei şi a UE după fuga lui Plahotniuc s-a format o coaliţie între socialişti şi partidul lui Sandu. Însă la doar cinci luni Sandu a căzut victimă intrigilor din partea socialiştilor care i-au sabotat programul de reformă, printre care în primul rând o reformă a justiţiei.

În noua sa funcţie ca preşedinte, Maia Sandu deţine puţine competenţe reale. Poate decide în probleme de politică externă, dar nu deţine puterea executivă. Guvernul este format de socialiştii lui Dodon cu o foarte fragilă majoritate parlamentară. Sandu anunţase încă în campania electorală că va organiza alegeri anticipate pentru a forma în legislativ o majoritate pro-europeană şi pro-reformă. Însă niciun observator nu a îndrăznit să prevadă dacă va reuşi sau nu.

Măcar vocea Maiei Sandu deţine o forţă simbolică pentru ţară. La o zi după victoria sa a afirmat în cadrul primei sale conferinţe de presă: “Toţi cetăţenii au o singură şansă pentru o schimbare. Mandatul meu nu este un privilegiu, ci o mare responsabilitate. Aş dori ca ţara noastră să nu mai suporte sărăcia, corupţia şi emigraţia. În viitorii patru ani voi munci cu toată forţa pentru acest lucru”.