UE își militarizează frontierele: drone, camere termice și poliție din ce în ce mai violentă
Khaled testează „jocul” de un an. A fost student la Drept și a fugit din Afganistan în 2018, determinat de precaritatea economică și de teama pentru propria-i viață, deoarece talibanii aveau din ce în ce mai mult în vizor orașul Kabul. Dar când a ajuns la porțile Europei, și-a dat seama că are puține șanse să câștige acest „joc”. Să ajungă la graniță a fost relativ ușor, mai greu a fost să o treacă. Pentru a ajunge în Germania, unde locuiesc unchiul său și logodnica sa, nu era de ajuns să depășească obstacolele fizice.
Într-o noapte rece de decembrie, în localitatea sârbă Horgoš, lângă granița cu Ungaria, unde petrecuse o lună ocupând o fermă abandonată, el și alți șase refugiați care doreau să solicite azil în UE luau cina împreună. Împărțeau o pâine și o ceapă crudă, cu fețele luminate de strălucirea focului. În noaptea precedentă, au încercat din nou „jocul”, numele pe care migranții îl dau încercărilor lor de a trece frontiera. Dar aproape imediat poliția ungară de frontieră îi arestase și îi forțase să se întoarcă în Serbia. Ei cred că au fost depistați imediat grație utilizării camerelor termice și a dronelor de supraveghere, pe care le văzuseră deja în încercările de trecere anterioare.
„Ne pot vedea în întuneric, te depistează imediat ce începi să mergi”, semnalează Khaled și explică faptul că a văzut drone zburând peste clădirea în care locuiau ei. Uneori, le dirijează în zona asta, pentru a-i monitoriza pe ei care sunt aici”.
Noile instrumente tehnologice ale poliției europene
Dronele, camerele cu termoviziune și dispozitivele capabile să detecteze bătăile inimii sunt câteva dintre noile instrumente tehnologice pe care poliția europeană le utilizează din ce în ce mai mult, pentru a împiedica imigranții să treacă granițele sau pentru a-i împinge înapoi, atunci când încearcă să treacă. Expulzarea adesea violentă a imigranților, fără a le oferi posibilitatea de a solicita azil, este ilegală în conformitate cu legislația UE, care le impune autorităților să proceseze cererile de azil, indiferent dacă imigranții posedă sau nu documente de identificare sau dacă au intrat sau nu legal în țară.
„Rutele sunt din ce în ce mai dificile. Pe rutele – din Balcani – controlul depinde de aceste tehnologii”, spune Simon Campbell, coordonatorul în teren al Rețelei de supraveghere a violenței la frontieră, un grup pentru apărarea drepturilor migranților din regiune.
Militarizarea frontierelor europene a continuat să crească din 2015, când afluxul de migranți a atins apogeul. Abordarea populistă a politicienilor naționali și frica generată de această problemă au condus la utilizarea noilor tehnologii. UE a investit în fortificarea frontierelor sale. În bugetul pentru 2021-2027, a alocat 34,9 miliarde de euro pentru gestionarea frontierelor și a migrației. În același timp, a lăsat pe planul al doilea crearea de rute sigure și de procesări echitabile ale cererilor de azil.
Osman, un refugiat sirian care trăiește acum în Serbia, a trecut mai multe granițe în sudul Balcanilor, în 2014, notează El Diario.
„În acel moment, nu am văzut niciun fel de tehnologie”, spune el, „dar acum există drone, camere termice și toate tipurile de tehnologii pentru detectarea încercărilor de traversare”. Când poliția ungară l-a prins încercând să treacă granița cu Serbia, înainte de apariția pandemiei, anul trecut, s-a lăudat cu echipamentele pe care le-a folosit, inclusiv cu ceea ce Osman numește „o dronă imensă, cu o cameră mare”. El susține că i-au spus: „Te urmărim peste tot”.
Mai mulți bani pentru Frontex
Îmbunătățirea tehnologiei de supraveghere, după cum au mărturisit Khaled și Osman, a coincis cu creșterea finanțării din partea Frontex, Agenția UE pentru Paza de Frontieră și de Coastă. Între 2005 și 2016, bugetul Frontex a trecut de la 6,3 milioane de euro la 238,7, iar în prezent se ridică la 420,6 de milioane de euro.
Tehnologia de la frontierele balcanice ale UE a fost finanțată în mare parte din banii UE, iar Frontex a oferit sprijin operațional. Între 2014 și 2017 și cu finanțare din partea UE, Croația a cumpărat 13 dispozitive de imagistică termică cu 117.338 de euro, care pot detecta persoane aflate la mai mult de un kilometru și vehicule de la trei kilometri distanță.
În 2019, Ministerul croat de Interne a achiziționat patru drone eRIS-III cu rază lungă de acțiune, cu 2,3 milioane de euro. Acestea identifică persoanele care se află la zece kilometri distanță în lumina zilei și la aproximativ trei kilometri în întuneric, zboară cu aproximativ 130 km / h și urcă la o altitudine de 3.500 de metri, transmițând date în timp real. Croația are camere cu infraroșu care pot detecta oameni la o distanță de până la 10 km și echipamente care surprind chiar și bătăile inimii.
România are acum același tip de dispozitive, pe lângă faptul că are 117 camere cu termoviziune. În primăvara trecută a adăugat la echipamentele sale de frontieră 24 de vehicule capabile să capteze imagini în întuneric. Mașinile au avut un cost de peste 13 milioane de euro.
Investițiile Ungariei în tehnologia de gestionare a migrației sunt ferite de controlul public datorită unei modificări legale din 2017, însă lipsa de transparență și practica de a împinge migranții înapoi au fost criticate de alte țări ale UE și de Curtea Europeană de Justiție, determinând Frontex să suspende operațiunile țării în ianuarie.
Asta înseamnă că migranții nu mai pot profita de întuneric pentru a încerca să traverseze. Adunați în jurul unui foc, în Horgoš, Khaled și ceilalți migranți decid să încerce să traverseze în zori, când consideră că sunt mai puțin eficiente camerele termice.
Cu cât există mai multă autoritate și control, cu atât există mai multă violență
Un raport din 2021 al Rețelei de supraveghere a violenței la frontieră afirmă că tehnologiile îmbunătățite de control la frontieră au condus la o creștere a violenței, deoarece poliția din Balcani folosește noul echipament ca armă împotriva migranților care se deplasează. Potrivit raportului, tehnologia utilizată pentru a împinge înapoi solicitanții de azil a „contribuit la promovarea acțiunilor rasiste și represive”.
Raportul evidențiază cazul unui tânăr algerian de 18 ani care, în 2019, a denunțat că poliția l-a bătut și sugrumat cu propria cămașă când a încercat să treacă, noaptea, granița dintre Bosnia și Croația. „Nu poți trece frontiera noaptea, pentru că atunci când te prinde poliția e crudă cu tine. Te distruge”, spune adolescentul, care a susținut în plângerea sa că a văzut drone de supraveghere.
Ali, în vârstă de 19 ani, un solicitant iranian de azil, care locuiește într-un lagăr de migranți din Belgrad, susține că polițiștii croați și români sunt violenți și au ignorat cererile sale de azil de fiecare dată când a încercat să traverseze. „Când ne prind, nu ne respectă, ne jignesc și ne bat”, spune Ali. „Am spus că vrem azil, dar ei nu ne ascultă”.
Site-ul web al rețelei de ajutor pentru migranți arhivează sute de rapoarte de violență. În februarie anul trecut, opt agenți de frontieră români au bătut cu bastoane două familii irakiene, administrând șocuri electrice la doi bărbați, unul dintre ei ținându-și în brațe fiul în vârstă de 11 luni. Banii le-au fost furați și telefoanele le-au fost sparte, înainte de a-i duce înapoi în Serbia, cu ferestrele dubei de poliție deschise, pentru a lăsa vântul înghețat să intre, până când au ajuns la destinație.
„În ultimul timp au fost bătăi foarte grave,” spune Campbell. „Începând din primăvara anului 2018, a existat o utilizare excesivă a armelor de foc, a loviturilor cu bastoanele, a armelor de asomare și a cuțitelor”.
Utilizarea excesivă a tehnologiei dezumanizează
Frontex a răspuns la întrebări despre această situație prin e-mail. Agenția neagă orice relație între creșterea bugetului și progresele tehnologice la frontiere și acțiunile violente din Balcani și atribuie creșterea plângerilor altor factori, cum ar fi creșterea imigrației ilegale și proliferarea telefoanelor mobile care facilitează înregistrarea incidentelor.
Petra Molnar, director asociat la Refugee Law Lab, consideră că accentul asupra tehnologiilor poate înstrăina și dezumaniza migranții. „Este tentant să încercăm să abordăm problemele cu adevărat complexe într-un mod simplu”, spune ea. „Este mult mai ușor să vinzi o mulțime de drone sau o mulțime de dispozitive automate, mai degrabă decât să faci față factorilor care îi obligă pe oameni să migreze sau să faci procesul mai uman”.
În ciuda tehnologiilor tot mai sofisticate care împiedică migranții să treacă granițele UE, Khaled și ceilalți locuitori ai fermei ocupate au reușit să treacă granițele și să intre în Ungaria la sfârșitul lunii decembrie. Khaled locuiește într-o tabără din Germania și a început procesul de solicitare de azil.
