privesc sportul ca pe un hobby. Ei spun ca oamenii ca mine investesc in fotbal pentru ca sunt excentrici”, spune Nicolae.
Mentalitatea mai marilor judetului, pe care o considera absurda, l-a facut sa-si doreasca sa schimbe postura de proprietar pentru cea de spectator. „Oricum nu as schimba nimic. Mai bine imi vad de afacerile mele”, spune patronul grupului Prescon.
Din punctul de vedere al unui intreprinzator privat, felul de a gandi al oamenilor politici nu a afectat doar investitiile in fotbal, ci si-a pus amprenta si asupra mediului de afaceri din Brasov: „Oamenii nostri politici nu inteleg nici dupa 13 ani de democratie faptul ca disponibilizarile sunt un lucru normal. Ei si-au petrecut majoritatea timpului cautand solutii de redresare a unei industrii de stat complet neviabile. Uite asa am ajuns ca investitiile straine sa fie mai mici decat in multe alte judete”, spune Nicolae. Brasoveanul admite ca actualii angajati de la Roman „pot fi adusi cu greu pe linia de plutire sau reangajati, din cauza varstei lor inaintate”. El ofera, drept contraexemplu, cazul grupului de companii pe care il conduce, in cadrul caruia au fost facute mai multe concedieri. „Am investit mai mult de 20 de milioane de dolari in tehnologii noi si a trebuit sa reducem numarul personalului, din motive de performanta”.
Dupa ce a investit mai multe zeci de milioane de dolari in echipamente de producere a caramizilor si a altor materiale de constructie (doar fabrica de var a costat in jur de 16 milioane de dolari), Ioan Nicolae se pregateste sa-si extinda afacerile in aceasta industrie. „M-am saturat sa stau la mana firmelor straine care stabilesc de comun acord preturile de pe piata. Ma pregatesc sa strang de la banci in jur de 15 milioane de dolari, sa mai pun eu zece milioane si sa construiesc o fabrica de ciment”. Dimensiunea redusa a investitiilor straine in Brasov, comparativ cu capitalul autohton, nu pare sa-l ingrijoreze prea tare pe omul de afaceri: „Din moment ce toti investitorii straini recunosc ca vin in Romania datorita costurilor reduse de productie, care le permit sa vanda la un pret competitiv, intrebarea este urmatoarea: de ce sa nu vindem afacerile viabile romanilor?”, mai spune Nicolae.
Anul trecut, el a terminat de renovat hotelul Piatra Mare din Poiana Brasov, in care spune ca a investit in jur de zece milioane de dolari. Despre recuperarea investitiei nu vorbeste deocamdata, pentru ca nu stie care va fi intervalul de timp in care banii se vor intoarce de la turisti. Cert este ca anticipeaza ca va urma o perioada aglomerata in istoria hotelului: „ma astept ca, in urmatorii cinci ani, numarul turistilor sa se tripleze”.
Din pacate, Ioan Nicolae admite ca, in momentul de fata, statiunea brasoveana nu mai este o destinatie pentru turistii straini. „Scaparea noastra a fost turismul de afaceri care a reprezentat 60% din cifra de afaceri”, spune proprietarul hotelului Piatra Mare. Nicolae refuza sa vorbeasca despre concurenta cu George Copos. „Amandoi avem hoteluri in Poiana, dar cred ca, deocamdata, nu se pune problema unei competitii, pentru ca nu ne adresam aceluiasi tip de clienti”.