Sfânta Sofia nu trebuie privită din perspectiva civilizației, nu este o decizie simplă luată din perspectivă religioasă, scrie Mehmet Ali Güller pentru Cumhuriyet.

Pentru că problema nu este serviciul religios. Nu este nevoie de încă un lăcaș de cult. Cu un an în urmă, când a venit vorba de acest subiect, Erdoğan spunea “Să se umple prima dată Moscheea Albastră de peste drum și apoi mai vedem”. În plus, la Sfânta Sofia se puteau ține deja rugăciuni. Din 1991, o parte a Sfintei Sofia era deschisă pentru serviciul religios.

Da, problema nu este legată de serviciul religios, este o problemă a regimului în general referitoare la “unitatea învățământului” /religios/. Ministrul pentru Probleme Religioase din Turcia, Ali Erbaș, spune că “Să nu fie doar pentru rugăciuni, în interior să fie o școală religioasă!”.

Problema este răfuiala cu Atatürk

Hotărârea pe care a anulat-o Consiliul de Stat era o decizie emisă pe data de 24.11.1934 de Consiliul de Miniștri și pe care se găsea și semnătura lui Mustafa Kemal Atatürk.

Erdoğan a declarat următoarele în discursul susținut la ora 20.53: “Această decizie luată în perioada partidului unic este o trădare la adresa istoriei și o încălcare a dreptului”.

Anul 1934… “Epoca partidului unic” despre care vorbea era epoca lui Atatürk… Iar semnătura îi aparținea lui Atatürk…
Iar Erdoğan, care stă în fotoliul lui Atatürk, susține că Atatürk “a trădat istoria”!

Problema este răfuiala cu revoluția

Problema nu este legată de suveranitate și independență; ori că este muzeu, ori că este moschee, Sfânta Sofia aparține Turciei și poporului turc.

Încercările de a justifica revenirea Sfintei Sofia la stadiul de moschee prin noțiuni precum “suveranitate” și “independență” au de a face de fapt cu sentimentul anti-Atatürk. Adică aduc în discuție ideea că Atatürk, care a transformat în 1934 Sfânta Sofia în muzeu, a plecat capul în fața imperialismului.

Există membri ai AKP (partidul de guvernare Justiție și Dezvoltare – n.red.) care susțin deschis acest lucru: “Au cerut-o englezii, au cerut-o grecii, Atatürk a transformat Sfânta Sofia într-un muzeu”…

Din păcate, aceeași mentalitate ar putea spune și “Ce bine dacă ar fi câștigat grecii Războiul de Independență”. Adică percepțiile pot fi schimbate în funcție de situație. Ce este important e să își atingă scopurile… Dacă este nevoie, își atârnă la sediu postere cu Atatürk, dacă nu este nevoie spun că “a trădat istoria”!

Atatürk a salvat de imperialiști Sfânta Sofia

Istanbulul și cu siguranță Sfânta Sofia au fost timp de cinci ani sub cucerirea imperialiștilor. Padișahul Vahideddin a predat cheia simbolică a Istanbulului comandantului englez.

Mustafa Kemal Atatürk a salvat Istanbulul și Sfânta Sofia; padișahul Vahideddin a fugit cu un blindat englezesc.

Astăzi, aceia care îi laudă pe unii ca Vahideddin, îl acuză că “a trădat istoria” pe Atatürk, cel care a salvat Sfânta Sofia de imperialiști!

Problema este răfuiala cu Lausanne, cu Republica

Sfânta Sofia este simbolul luptei contra-revoluționarilor cu revoluția. De aceea, data primei rugăciuni a fost pusă pe 24 iulie (tratatul de la Lausanne între Turcia și opozanții săi din Primul Război Mondial a fost semnat pe 24 iulie 1923 – n.red.)

Adică data Tratatului de la Lausanne, când numele Republicii Turcia a devenit oficial…

Cei care spun “Lausanne a fost o înfrângere” vor face “rugăciunea victoriei” împotriva “Republicii laice” în ziua marcării Tratatului de la Lausanne, sfidând decizia pe care au luat-o în 1934 cei care au semnat acordul de la Lausanne.

Pe de altă parte, motivarea Consiliului de Stat arată că se răfuiesc și cu dreptul Republicii: Bazându-se pe un document emis de o fundație în anii 1470, modifică decizia din 1934; Pun dreptul otoman în locul dreptului Republicii!