Sau ar fi putut sa convoace o reuniune de familie si sa afle direct de la sursa, adica de la sora domniei sale, ce se intampla la SIF Muntenia. Pentru ca sora premierului, Dana Barb, a fost pana saptamana trecuta, atunci cand si-a dat demisia, chiar in Consiliul de Administratie al acestei societati de investitii financiare. Asa insa, elanul premierului a parut usor hei-rupist. Adrian Nastase a chemat initial sa controleze SIF-urile Ministerul de Interne sau Ministerul Finantelor, uitand probabil ca activitatea acestor fonduri inchise de investitii este reglementata in primul rand de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. De altfel, presedintii SIF-urilor l-au pus la punct pe premier, afirmand ca nu se pune problema ca societatile pe care le conduc sa fie implicate intr-un numar atat de mare de procese – 17.000 – care au ca litigiu cecuri fara acoperire. Explicatia care s-a gasit pentru controlul cerut de premier ar fi aceea ca o serie de SIF-uri ar dori sa cumpere actiunile unei banci care a fost condusa de presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, si care apartine omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu. Este insa mai mult decat atat.
Un control la societatile de investitii financiare este binevenit. Este insa greu de crezut ca vom avea si concluzii clare. In primul rand, pentru ca istoria SIF-urilor se confunda cu istoria tranzitiei romanesti. Ele au aparut ca o idee generoasa (aceea ca in economia romaneasca sa existe cateva puternice institutii private) si au sfarsit prin a se transforma intr-o perfecta sinecura pentru oameni politici sau pentru clientela politica. SIF-urile de astazi sunt fostele Fonduri ale Proprietatii Private (FPP). A existat o perioada in care conducerile FPP-urilor, mai exact Consiliile de Administratie, erau alese dupa criteriul algoritmului politic. Aici incapeau oameni de pe tot esichierul politic. Trei dintre conducatorii fostelor FPP-uri au reusit sa-si conserve functiile pana acum. Este vorba despre Mihai Fercala, Teodor Mihaescu si Ioan Cuzman care, intamplator sau nu, au fost sau sunt membri, in actualul partid de guvarnamant. Controlul la SIF ar trebui sa inceapa de la FPP-uri. Ar fi interesant de vazut ale cui au fost firmele cu care sefii FPP au decis ca institutiile pe care le conduc sa faca afaceri. Ar fi interesant de vazut cu cine au facut FPP-urile asocieri si pe cine au finantat. Si asa vom constata ca actualii conducatori de SIF-uri nu fac decat sa continue afacerile pe care le-au facut cand se aflau in fruntea FPP. Exista un caz deja celebru, cel al lui Corneliu Iacobov. Fostul presedinte al FPP2 Moldova a pus pe butuci fondul, avalizand biletele la ordin ale lui George Constantin Paunescu la Bancorex. Asa dupa cum in scandalul CI-CO a cazut doar capul lui Alin Giurgiu, fost director general la FPS, fara ca nimeni sa-i intrebe de sanatate pe cei care au facut tranzactia de la SIF Muntenia.
Culmea este ca sefii de la SIF-uri par a fi intangibili. In primul rand, pentru ca au stiut totdeauna sa obtina protectie politica. In al doilea rand, pentru ca, acest tip de institutii exista in toate economiile dezvoltate. Fondurile inchise de investitii au un rol important pe pietele de capital. Ele gestioneaza portofolii impresionante si sunt conduse de profesionisti. In Romania, SIF-urile sunt o creatie contra naturii financiare. Oamenii aflati in fruntea lor stau pe o gramada de bani, fara a fi deranjati prea tare. Dintr-un motiv simplu: SIF-urile au prea multi actionari. Iar atunci cand sunt prea multi, este ca si cum nu ar fi nici unul. Societatile de investitii financiare au noua milioane de actionari, dar multi dintre acestia habar nu au ca detin actiuni. Exista apoi cateva sute de mii care si-au subscris cupoanele de privatizare, dar care nu au nici un cuvant de spus in adunarea generala a actionarilor, pentru ca voteaza prin posta. In fine, exista un asalt al catorva actionari si companii, care vor sa controleze SIF-urile pentru a pune mana pe banii acestora. Nici acestia nu sunt foarte credibili, daca ne gandim ca, spre exemplu, SIF Oltenia a ajuns sa fie sub influenta unui om de afaceri care se afla pe lista debitorilor la defuncta Banca Internationala a Religiilor. Prea multe interese pentru un Guvern atat de mic. De aceea, controlul dorit de premier are toate sansele sa se sfarseasca la fel ca si cel declansat in urma cu cateva luni, de ministrul de interne, asupra surselor de bani din care si-au construit politistii vile. Adica in coada de peste.
