Ion Iliescu, despre mâncarea preferată: „Crapul la cuptor are gustul de acasă. Mănânc crap în continuare”
Ion Iliescu a vorbit în trecut despre mâncarea sa preferată, dezvăluind o latură mai puțin cunoscută a personalității sale. În prezent internat în spital, Iliescu reflectă nu doar asupra gusturilor culinare, ci și asupra sensului vieții și raportului său cu moartea, a povestit Ion Iliescu într-un interviu pentru Ionuț Vulpescu.
O pasiune discretă este gastronomia românească și „gustul de acasă”
Ion Iliescu, fostul președinte al României, a fost internat recent la Spitalul „Dr. Agrippa Ionescu”, unde medicii au anunțat o ameliorare a stării sale de sănătate. Cu toate acestea, fostul lider politic rămâne în secția de terapie intensivă, necesitând în continuare oxigen. Cu puțin timp înainte de această internare, Iliescu a oferit un interviu în care a vorbit deschis despre una dintre mâncărurile sale preferate, un preparat tradițional românesc ce evocă nostalgia și „gustul de acasă”.
Într-un dialog sincer și plin de amintiri, fostul președinte a mărturisit:
„Sunt născut în zodia Pești, nu aveam cum să nu fiu un devorator de carne albă. Crapul la cuptor are gustul de acasă.” Această simplă afirmație reflectă pentru Iliescu mult mai mult decât o alegere culinară, este o legătură profundă cu rădăcinile, cu momentele petrecute în locuri familiare și cu tradițiile locale.
Crapul la carton o specialitate autentică din Giurgiu
În interviul acordat lui Ionuț Vulpescu, Iliescu a povestit cu entuziasm despre o variantă inedită a acestui preparat — „crapul la carton”. Această rețetă specifică, cunoscută mai ales în zona portului Giurgiu, impresionează nu doar prin gust, ci și prin modul ingenios de preparare.
„Era un restaurant local, la intrarea căruia scria, cu litere de-o șchioapă, CRAP LA CARTON’. Mirosea demențial.”, își amintește fostul președinte cu nostalgie.
În acest loc simplu, dar cu un farmec aparte, crapul era gătit într-o tavă de simigerie, pe un strat de carton gros, bine uns cu ulei, mirodenii și bulion, apoi așezat pestel crapul propriu-zis, iar deasupra se punea un alt strat de carton îmbibat în ulei.
Această metodă atipică a creat o aromă unică, iar Iliescu recunoaște că, deși a gustat mâncăruri din numeroase bucătării internaționale — franțuzească, italiană, japoneză sau turcească —, rețeta românească de crap la carton rămâne în inima sa.
„Am călătorit mult, am înțeles savorile bucătăriei franțuzești, italienești, japoneze, turce, dar vă spun, crapul la carton are locul lui în așa-zisa gastronomie românească, pe care unii o contestă”, subliniază fostul președinte.
Viața trăită cu „multe viteze, vârste, vocații”
Pe lângă evocarea gusturilor autentice, Ion Iliescu a abordat în același interviu teme profunde legate de viață, fericire și moarte. Cu luciditate și o sinceritate rar întâlnită, fostul șef de stat a vorbit despre cum și-a trăit existența, cu toate suișurile și coborâșurile ei.
„Nu mi-a fost frică de viață, și poate tocmai asta face relația cu moartea să fie una decentă. (…) Am trăit viața cu multe viteze, vârste, vocații. Nimeni nu decide pentru sine cât trăiește. Am trăit ce mi s-a dat și ce am construit. Cu siguranță, faptul că nu am avut acces la social media mi-a prelungit viața…”, a declarat Iliescu, evidențiind atât acceptarea limitelor personale, cât și influența mediului modern asupra calității vieții, într-un inverviu cu Ionuț Vulpescu.
O rețetă a vieții lucidă și mulțumitoare
Fostul președinte a făcut o distincție clară între idealurile romantice și realitatea vieții, avertizând împotriva capcanei imaginației care poate conduce la nefericire.
„Rețeta nu e să ai o viață fabuloasă și fericită pe care să o urmărești cu imaginația, ci o viață pragmatică și pe cât cu putință lucidă și mulțumitoare, pe care să o construiești cu rațiunea. Imaginația a făcut multă lume nefericită. În rest, frica de moarte echivalează cu frica de a fi om. Face parte din ontologia noastră. Să nu ne fie frică să fim oameni.”
Într-un moment în care mulți îl văd doar prin prisma carierei politice și a rolului său istoric, Ion Iliescu dezvăluie o fațetă umană, accesibilă și profundă. Prin amintirile sale legate de „crapul la carton” și reflecțiile sale despre viață, el ne oferă o lecție valoroasă despre rădăcini, simplitate și acceptare.
