Ce se întâmplă la înmormântarea lui Ion Iliescu, după ce va fi anunțat decesul?
Legea nr. 215/2016 spune clar că orice fost președinte al României este înmormântat cu funeralii de stat. Asta înseamnă că înmormântarea este organizată de Guvern și include ceremonii oficiale, cum ar fi onorurile militare.
În plus, se pot da și alte decizii oficiale, cum ar fi stabilirea unei zile de doliu național. Organizarea înmormântării va fi făcută de Ministerul Apărării și de Biserica Ortodoxă sau de altă biserică, în funcție de religia persoanei. În cazul lui Ion Iliescu, nu se știe exact cine se va ocupa de partea religioasă, pentru că el nu a spus niciodată clar dacă aparține unei biserici.
Ceremonia include Garda de Onoare și salve de armă sau tun. Sicriul cu trupul neînsuflețit va fi expus în locuri importante, cum ar fi Palatul Cotroceni sau Ateneul Român, pentru ca oamenii să își poată lua rămas-bun.
Ion Iliescu, mesaj-testament pentru românii de pretutindeni
Într-un moment de profundă reflecție asupra vieții și morții, fostul președinte Ion Iliescu a transmis un mesaj emoționant și plin de înțelepciune pentru românii de pretutindeni, sfaturile sale fiind următoarele:
- Nu te teme de viață sau de moarte.
- Trăiește viața cu responsabilitate și luciditate.
- Personalizează-ți viața — Nu te mulțumi cu o existență pur și simplu trăită, ci fă-ți viața să fie a ta, cu sens și implicare personală.
- Fă ceea ce poți pentru țara și comunitatea ta — Viața trebuie trăită și pentru ceilalți, pentru binele colectiv și pentru lăsarea unei moșteniri lucidă și rațională.
- Prețuiește oamenii care ți-au fost alături — Recunoștința față de prieteni, familie și susținători este o componentă esențială a unei vieți împlinite.
- Frica de moarte este frica de a fi om — Acceptă-ți condiția umană cu toate fricile și vulnerabilitățile ei, fără să te temi să fii cine ești.
„Nu mi-a fost frică de viață, și poate tocmai asta face relația cu moartea să fie una decentă. Am mai fost întrebat asta, și cred că e o întrebare tot mai vie pe măsură ce vârsta mea înaintează. Am trăit viața cu multe viteze, vârste, vocații. Nimeni nu decide pentru sine cât trăiește. Am trăit ce mi s-a dat și ce am construit. Cu siguranță, faptul că nu am avut acces la social-media mi-a prelungit viața…
O viață care nu a fost scutită de neajunsuri, de sacrificii, de bucuria de a le fi depășit pe unele dintre acestea. Îți e frică de moarte atunci când trăiești frustrat că nu ai făcut ce ai fi vrut și nu mai ai timp să salvezi ceva din ceea ce ai gândit pentru tine sau pentru alții. Dar eu am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru România, și nu am vreo părere de rău că nu am apucat să îi ofer un drum euroatlantic și democratic. Dimpotrivă.
În rest, moartea e o experiență metafizică. Nu pot vorbi decât despre ceea ce a fost concret în această existență rotundă. Vreau să mulțumesc celor care m-au însoțit de-a lungul vieții, cu bune și cu rele. Care au rămas alături de mine și când asta a fost împotriva lor. Celor care mi-au rămas prieteni și când nu ne-am mai strâns mâna de la Cotroceni, ci din strada Atena sau din intimitatea casei mele, unde puțini ne-au trecut pragul.
Îi sunt recunoscător Ninei, partenerul meu de drum lung. Viața noastră împreună nu a fost despre noi, decât la această senectute; a fost despre alții, despre România, despre societatea pe care am vrut să o lăsăm în urma noastră, lucidă și rațională.
Colaboratorilor și simpatizanților știuți și neștiuți le doresc tot binele și îi asigur că i-am simțit mereu aproape. E important ca fiecare să simtă și să știe că viața merită trăită nu doar pentru că ți s-a dat, ci pentru că ai o datorie față de ea: să o personalizezi, să o faci să fie viața ta, nu viață, pur și simplu.
Nu dau sfaturi unde nu mi se cer, dar cred că e important să ne trăim toți viețile nonutopic. Rețeta nu e să ai o viață fabuloasă și fericită pe care să o urmărești cu imaginația, ci o viață pragmatică și pe cât cu putință lucidă și mulțumitoare, pe care să o construiești cu rațiunea. Imaginația a făcut multă lume nefericită. În rest, frica de moarte echivalează cu frica de a fi om. Face parte din ontologia noastră. Să nu ne fie frică să fim oameni.”
