Secretul bancar nu mai este sfant

Masuri extreme, asta a avut Legislativul in vedere prin adoptarea unei noi legi ce vizeaza descurajarea intarzierii platilor in tranzactiile comerciale (Legea nr. 469/2002). Cu ce rezultate este deocamdata prea devreme pentru a aprecia. Fiscalistii spun insa ca legea, oricat de bine intentionata este, ar putea avea efecte contrare celor vizate.Scopul actului normativ este acela de a actiona prin parghii mai dure decat in trecut asupra debitorilor din economie. Legea se aplica tuturor contractelo

Masuri extreme, asta a avut Legislativul in vedere prin adoptarea unei noi legi ce vizeaza descurajarea intarzierii platilor in tranzactiile comerciale (Legea nr. 469/2002). Cu ce rezultate este deocamdata prea devreme pentru a aprecia. Fiscalistii spun insa ca legea, oricat de bine intentionata este, ar putea avea efecte contrare celor vizate.
Scopul actului normativ este acela de a actiona prin parghii mai dure decat in trecut asupra debitorilor din economie. Legea se aplica tuturor contractelor comerciale incheiate intre comercianti, persoane fizice sau juridice, indiferent de forma de proprietate (de stat sau privata). Este o noutate comparativ cu legislatia anterioara, care continea masuri similare aplicabile doar societatilor de stat. Si tot ca noutati aduse de lege in vederea intaririi disciplinei contractuale sunt de mentionat urmatoarele: introducerea in contractele comerciale a unor clauze contractuale obligatorii, perceperea penalitatilor in cazul neexecutarii platii la scadenta, interdictia aplicata debitorului de a face anumite plati si de a achizitiona bunuri, obligativitatea creditorului de a chema in judecata debitorul in vederea recuperarii creantei. In plus, bancilor, organelor de control si supraveghere (cum ar fi auditorii) li se impune divulgarea informatiilor privind sumele depuse si operatiunile efectuate pe numele debitorului supus executarii silite.
O parte din noutatile introduse de Legea disciplinei contractuale sunt cu dublu tais. In primul rand, sanctiunea aplicabila contractului, in cazul in care comerciantii omit vreuna dintre clauzele obligatorii, este nulitatea acestuia. „Suntem de parere ca aceasta sanctiune creeaza incertitudine in relatiile comerciale, contravenind scopului legii, de a constrange debitorii sa plateasca datoriile la scadenta. Ei au posibilitatea de a se prevala de nulitatea contractului, ori de cate ori una din clauzele obligatorii ar lipsi din contract”, afirma avocata Simona Retevoescu, avocat in cadrul Cabinetelor Asociate de Avocati „Georgescu, Nemoianu & Salcianu” in colaborare cu KPMG Romania.
In al doilea rand, legea incalca principiul libertatii contractuale. Creditorul este obligat sa perceapa penalitati de intarziere in situatia in care debitorul nu-si onoreaza obligatiile de plata in termen de 30 de zile de la scadenta. Si tot cu titlu imperativ pentru creditor este actionarea in justitie a debitorului restant. In acest fel, negocierea amiabila a creantei este exclusa ca posibilitate de recuperare a acesteia.
In fine, principiul confidentialitatii este, la randul sau, atacat, indiferent ca este vorba despre confidentialitate bancara sau a organelor de supraveghere si control. Concluzia: „Desi bine intentionata, legea ar putea avea un impact negativ asupra incheierii si derularii relatiilor contractuale de catre comercianti. De asemenea, severitatea sanctiunilor prevazute pentru incalcarea obligatiilor de plata de catre debitori, in conditiile unei situatii financiare generale precare a comerciantilor romani, va determina sporirea riscului de insolvabilitate a acestora”, spune avocata Simona Retevoescu.    

Minusuri ale legii disciplinei contractuale

· Creeaza incertitudine in relatiile comerciale, oferind debitorilor posibilitatea de a invoca nulitatea contractului in situatia in care una sau mai multe clauze obligatorii sunt omise de catre creditor.
· Incalca principiul libertatii contractuale. Impune creditorului sa perceapa penalitati de intarziere.
· Ambiguitatea formularii textului de lege. Spre exemplu, nu este definita clar notiunea de „rea-credinta a debitorului”, lasand loc interpretarilor in defavoarea acestuia.
· Incalca obligatia de confidentialitate ce revine bancilor si organelor de control si supraveghere.