Mai multe țări est-europene au solicitat ajutor financiar și alte garanții, înainte de semna documentul strategic ”The European Green Deal”, propus de noua Comisie Europeană, condusă de Ursula von der Leyen.

Astfel, țările din grupul de la Vișegrad au semnat o scrisoare comună prin care au arătat că obiectivele propuse în document, în principal neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon a economiilor membre UE, până în 2050, nu pot fi atinse de țările mai puțin dezvoltate, din punct de vedere economic, decât dacă vor primi un sprijin financiar substanțial, care să faciliteze o tranziție graduală către energia verde.

Mecanismul tranziției juste

În consecință, Comisia Europeană a inclus în acord prevederea unui ”mecanism al tranziției juste”, prin care economiile care depind puternic de energia produsă prin arderea combustibililor fosili să primească un sprijin financiar de 100 miliarde euro, în scopul tranziției către energia regenerabilă.

Cu toate acestea, Republica Cehă și Ungaria au semnat acordul ”Green Deal” doar după ce au primit asigurări ferme din partea Comisiei Europene că energia nucleară va fi acceptată ca făcând parte din energiile care nu poluează, deci va fi inclusă în acord.

Excepția de la regulă

Iar Polonia, țară a cărei economie se bazează puternic pe energia obținută prin arderea cărbunelui, a refuzat, în cele din urmă, să semneze documentul Comisiei Europene.

Premierul polonez Mateusz Morawiecki a caracterizat negocierile dintre țara sa și Comisia Europeană ca fiind ”dure”, dar a salutat faptul că Varșoviei i se va permite să atingă obiectivul neutralității emisiilor de dioxid de carbon în ritmul pe care și-l poate permite economia poloneză, deci nu există condiționări legate de termenul 2050.

Obiectivul central al noii Comisii Europene

Documentul Green Deal este politica centrală a mandatului Ursulei von der Leyen și a fost făcut public la doar 11 zile de la preluarea efectivă a mandatului. Consensul obținut, în cele din urmă, cu o singură țară exceptată, despre care oficialii europeni au încercat să vorbească pe cât de puțin posibil, a fost prezentat ca o realizare istorică a Uniunii Europene.

Trebuie precizat faptul că se anticipa ca România, care deține rezerve importante de combustibili fosili – cărbune, gaze naturale, petrol -, să se alăture grupului țărilor est-europene care au cerut garanții, înainte de semnarea acordului.

România se aliniază

Documentul Green Deal a fost salutat însă fără rezerve de oficialitățile din țara noastră. Totuși, președintele Klaus Iohannis a declarat joi cu privire la planul istoric pentru lupta împotriva schimbărilor climatice că va fi unul ”foarte complicat” pentru economiile din țările estice și și-a exprimat speranța ca o parte din cheltuieli să fie suportată din fondurile europene.

La rândul său, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Costel Alexe, a declarat, luni, într-o conferinţă de specialitate, că speră ”ca România să fie în topul ţărilor care ajung, în 2050, ca întreaga Europă, la neutralitatea climatică”.

O cale ireversibilă

Acordul Green Deal prevede reducerea până în 2030 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 50% sau mai mult din nivelul anului 1990, înlocuind ținta de 40% care era stabilită până acum în Acordul de la Paris.

Se are în vedere o adoptarea unei legi, în toate țările semnatare ale Green Deal, prin care să se stipuleze că Uniunea Europeană se angajează pe ”o cale ireversibilă spre neutralitatea climatică” până în 2050.

Promovarea așa-numitei ”economii circulare”, un sistem conceput să elimine risipa resurselor, menit să crească sustenabilitatea poducției și distribuției de hrană, ”de la fermă până la furculiță”.

Neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon

Neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon înseamnă un echilibru între emisii și reducerea dioxidului de carbon din atmosferă prin absorbanți. Pentru a obține emisii zero nete, toate emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial vor trebui contrabalansate prin sechestrarea dioxidului de carbon.

Absorbantul de CO2 este orice sistem care absoarbe mai mult CO2 decât emite. Principalii absorbanți sunt solul, pădurile și oceanele. Conform estimărilor, absorbanții naturali elimină între 9,5 și 11 GtCO2 pe an. În 2017, emisiile globale de CO2 au atins 37,1 Gt.

Până în prezent, niciun absorbant artificial nu este capabil să elimine dioxidul de carbon din atmosferă suficient pentru a lupta cu încălzirea globală.

Dioxidul de carbon depozitat în absorbantele naturale precum pădurile este eliberat în atmosferă prin incendiile forestiere, schimbările în utilizarea terenurilor sau exploatarea forestieră. Acesta este motivul pentru care este esențială reducerea emisiilor de CO2 pentru a ajunge la neutralitatea climatică.

Schimbările climatice

Un alt mod de a reduce emisiile și de a ajunge la neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon este acela de a compensa emisiile produse într-un sector, reducându-le în altă parte. Acest lucru se poate realiza prin investiții în energia regenerabilă, eficiența energetică sau alte tehnologii curate, cu emisii reduse de CO2. Sistemul UE de comercializare a emisiilor (ETS) este un sistem de compensare a emisiilor de carbon.

Schimbările climatice afectează deja întregul glob, condițiile meteorologice extreme precum seceta, valurile de căldură, ploile abundente, inundațiile și alunecările de teren devenind tot mai frecvente, inclusiv în Europa. Alte consecințe ale schimbării rapide a climei sunt creșterea nivelului mării, acidificarea oceanelor și pierderea biodiversității.

Pentru a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius – un prag sigur din punctul de vedere al Grupului interguvernamental pentru schimbările climatice (IPCC) – este esențial să se ajungă la neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până la jumătatea secolului XXI. Acest obiectiv este stabilit și în Acordul de la Paris semnat de 195 de țări, inclusiv UE.

 


Te-ar putea interesa și: