Fara indoiala ca orice om de afaceri priceput ar alege prima varianta. Din pacate, la noi, cel de-al doilea caz e cel mai des intalnit. Nu pentru mult timp insa. Conform informatiilor furnizare de Registrul Comertului, citate de un studiu al Coface Intercredit, in anul 2004 s-au inregistrat un numar de 3.982 de cazuri de faliment din totalul de 410.514 societati active. E mult? E putin? “Avand in vedere rolul falimentului, si anume de a asigura o “curatenie” a mediului economic, este incontestabila importanta acestei institutii”, spune Robert Rosu, avocat senior al tuca & Asociatii. “Ajustarea reglementarilor actuale in scopul fluidizarii procedurii ne va conferi, cu singuranta, un loc printre tarile in care aceasta institutie reprezinta un barometru al unui mediu economic prosper si stabil”, mai adauga acesta.
Daca ar fi sa apreciem situatia din acest punct de vedere, atunci avem o veste buna. In prima jumatate a anului 2005, numarul de falimente a crescut semnificativ, pana la 3.510, aproape dublandu-se fata de anii anteriori. Dar “sistemul juridic romanesc nu prevede inca mecanisme suficient de eficiente pentru iesirea de pe piata a operatorilor economici, existand dificultati legate de complexitatea procedurii, aplicarea neuniforma a legislatiei in materie, protectia redusa de care beneficiaza creditorii”, spune, pentru Capital, Ludovic Orban, secretar de stat in Ministerul Integrarii Europene. Din cele 21 de cazuri de faliment intentate de la 1 iulie 2004 de catre stat marilor datornici, doar 5 au fost incheiate cu succes. Din cei 549 de mari datornici la bugetul de stat, cu arierate de aproximativ 2,5% din PIB, 13% au fost declarati falimentari sau au fost declansate proceduri de faliment, pentru 20% dintre ei au fost acordate scheme de reesalonare a datoriilor, iar 6% au fost pusi la adapostul declansarii procedurii de faliment prin plasarea lor sub administrare speciala, arata datele Ministerului Integrarii. Se va schimba ceva in viitor?
Continuare:
