România și criza alimentară globală. Ce arată indicatorii despre subnutriție și malnutriția copiilor

Foametea continuă să afecteze sute de milioane de oameni la nivel mondial, în timp ce perspectivele pentru următorii ani rămân îngrijorătoare. Conflictele armate, crizele economice, fenomenele meteorologice extreme și reducerea finanțării pentru ajutor umanitar limitează accesul la hrană în numeroase regiuni.

57 de țări riscă să nu reducă foametea până în 2030. Unde se situează România

Potrivit datelor internaționale, 57 de țări nu vor ajunge la un nivel scăzut al foametei până în 2030 dacă tendințele actuale se mențin. România se află în categoria statelor cu un scor sub 5 puncte în Indicele Global al Foametei din 2026, ceea ce indică un nivel scăzut al fenomenului potrivit metodologiei utilizate. Spania nu apare în clasamentul individual, însă absența sa nu înseamnă că populația nu se confruntă cu dificultăți legate de costul alimentelor.

Indicele Global al Foametei din 2026 indică un scor mondial de 18,1 puncte, în creștere față de cele 17,6 puncte înregistrate în 2018. Raportul arată că 44 de țări se confruntă cu niveluri grave sau alarmante ale foametei, iar în 32 dintre acestea situația s-a înrăutățit. Alte 57 de state riscă să nu atingă un nivel scăzut al foametei până în 2030, dacă evoluțiile actuale continuă.

Foametea afectează sute de milioane de persoane

Datele internaționale privind securitatea alimentară arată că aproximativ 645 de milioane de persoane au suferit de foame în 2025, reprezentând 7,8% din populația mondială. Proporția a scăzut pentru al treilea an consecutiv, însă numărul persoanelor afectate rămâne ridicat, iar progresele înregistrate diferă considerabil de la o regiune la alta.

Alte 266 de milioane de persoane din 47 de țări și teritorii s-au confruntat cu niveluri ridicate de insecuritate alimentară acută. În același timp, aproximativ o treime din populația lumii nu își poate permite o alimentație sănătoasă.

Conflictele, instabilitatea economică și fenomenele climatice extreme contribuie la agravarea problemelor de aprovizionare. Reducerea finanțării pentru ajutor umanitar complică suplimentar intervențiile destinate populațiilor vulnerabile, inclusiv distribuirea alimentelor și tratarea malnutriției.

Ce scor are România în Indicele Global al Foametei

România se află în categoria țărilor cu un nivel scăzut al foametei, având un scor sub 5 puncte în ediția din 2026 a indicelui. Țara noastră face parte din grupul celor 24 de state care au obținut rezultate sub acest prag.

Aceste țări ocupă împreună pozițiile 1–24, fără o ierarhizare individuală, deoarece diferențele dintre scorurile lor sunt foarte mici. Clasificarea indică o situație favorabilă în raport cu statele afectate de crize alimentare grave, dar nu reflectă în totalitate dificultățile financiare întâmpinate de anumite gospodării.

Indicele Global al Foametei utilizează patru indicatori principali: proporția populației care nu beneficiază de suficiente alimente, întârzierile de creștere în rândul copiilor sub cinci ani, greutatea prea mică a copiilor în raport cu înălțimea și mortalitatea înainte de împlinirea vârstei de cinci ani.

Potrivit datelor din 2026, în România, proporția populației subnutrite este sub 2,5%. În rândul copiilor cu vârsta sub cinci ani, 7% prezintă întârzieri de creștere, iar 2,1% au o greutate prea mică pentru înălțimea lor. Rata mortalității înainte de împlinirea vârstei de cinci ani este de 0,7%.

Bulgaria și alte state europene se află, de asemenea, în categoria cu scoruri sub 5 puncte. Ucraina înregistrează un scor de 11,6 puncte, corespunzător unui nivel moderat al foametei. Un scor redus nu înseamnă însă că toate problemele legate de alimentație au fost eliminate. Indicatorii utilizați nu măsoară integral sărăcia, dificultățile financiare ale familiilor sau posibilitatea fiecărei persoane de a-și permite o dietă sănătoasă.

De ce Spania nu figurează în clasamentul global

Spania nu apare în clasamentul individual al Indicelui Global al Foametei din 2026. Pe harta raportului, teritoriile care nu sunt incluse în clasificare sunt reprezentate cu gri. Absența unei țări din clasament nu înseamnă că aceasta are un scor zero și nici că nu există persoane care întâmpină dificultăți în procurarea alimentelor.

Costul produselor alimentare în raport cu veniturile oferă o perspectivă diferită asupra accesului la hrană. Potrivit raportului „Price Shocks 2026”, realizat de organizația World Vision, în Spania sunt necesare aproximativ două ore și jumătate de muncă pentru a plăti un coș alimentar de bază.

Diferența este semnificativă în comparație cu Republica Centrafricană, unde aceeași cheltuială echivalează cu aproape 30 de zile de venituri. Datele evidențiază variațiile mari ale puterii de cumpărare și ale accesului la produsele alimentare esențiale.

Dintre cele 47 de țări comparate în privința evoluției prețurilor, alimentele incluse în coșul de bază s-au scumpit în 33 și s-au ieftinit în 14. Evoluția prețurilor influențează capacitatea gospodăriilor de a cumpăra produse suficiente și nutritive, în special atunci când veniturile nu cresc în același ritm.

Cele două tipuri de evaluare urmăresc aspecte diferite. Indicele Global al Foametei măsoară subnutriția, malnutriția copiilor și mortalitatea infantilă, în timp ce analiza World Vision compară costul alimentelor cu veniturile populației. Prin urmare, un nivel scăzut al foametei nu garantează că toate familiile își pot permite fără dificultăți o alimentație echilibrată.

Copiii, printre cei mai vulnerabili în fața crizei alimentare

Potrivit estimărilor World Vision, aproximativ 35,5 milioane de copii sufereau de malnutriție acută în 2025. Dintre aceștia, aproape 10 milioane se aflau într-o stare gravă.

Malnutriția poate slăbi sistemul imunitar și poate afecta dezvoltarea fizică și cerebrală a copiilor. De asemenea, aceasta poate îngreuna procesul de învățare și poate avea consecințe pe termen lung asupra sănătății, educației și perspectivelor de venit.

Pentru a face față scumpirilor, unele familii reduc cantitatea de alimente consumate, sar peste mese sau înlocuiesc produsele nutritive cu variante mai ieftine. Altele recurg la împrumuturi pentru a acoperi cheltuielile zilnice, iar în situațiile extreme ajung să vândă bunurile de care depind pentru a-și asigura traiul.

Lipsurile pot afecta și accesul copiilor la educație. În anumite gospodării, aceștia ajung să cerșească, să muncească sau să lipsească de la școală pentru a strânge lemne.

Khin, o mamă a opt copii din regiunea Yangon, Myanmar, a relatat că uneori copiii săi mănâncă orez doar cu ulei și sare. Situația descrisă reflectă dificultățile cu care se confruntă unele familii care nu reușesc să asigure în mod constant o alimentație diversificată.

Cum contribuie războaiele la agravarea foametei

Conflictele armate se numără printre principalii factori care împing populațiile spre insecuritate alimentară. Luptele pot distruge culturile agricole, sistemele de irigații, depozitele și drumurile, împiedicând agricultorii să lucreze și îngreunând transportul alimentelor către piețe.

Întreruperea aprovizionării cu semințe, îngrășăminte și combustibil reduce capacitatea de producție agricolă, inclusiv atunci când intensitatea luptelor scade. Secetele, inundațiile și alte fenomene meteorologice extreme pot compromite recoltele, în timp ce sărăcia și datoriile limitează posibilitatea familiilor de a recupera pierderile.

Statele dependente de importuri sunt, la rândul lor, expuse perturbărilor comerciale și creșterii prețurilor internaționale. În Nigeria, Republica Democrată Congo, Sudan și Sudanul de Sud, strămutarea populației și distrugerea mijloacelor de trai agravează dificultățile de procurare regulată a alimentelor.

În 2018, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 2417, care condamnă folosirea înfometării civililor ca metodă de război și privarea ilegală a persoanelor de accesul la ajutor umanitar.

Fidèle Podga Dikam, coordonatorul departamentului de studii și documentare al organizației Manos Unidas, a invocat o formulare a Papei Leon al XIV-lea pentru a descrie această formă de violență: „A înfometa oamenii este o modalitate foarte ieftină de a duce războiul”.

Efectele conflictelor pot persista zeci de ani după încetarea luptelor. Pierderea terenurilor și a uneltelor agricole, infrastructura avariată și întreruperea serviciilor publice îngreunează refacerea mijloacelor de trai și capacitatea familiilor de a produce sau de a cumpăra alimente în mod regulat.

Producția mondială de alimente și problema accesului la hrană

Potrivit organizației Manos Unidas, producția agricolă mondială ar putea asigura hrana pentru 10–11 miliarde de persoane, în condițiile în care populația lumii este de aproximativ 8,2 miliarde. Disponibilitatea alimentelor nu garantează însă accesul tuturor la acestea.

Distribuția resurselor, inegalitățile economice și condițiile în care produsele sunt cultivate și comercializate contribuie la menținerea crizei alimentare. În acest context, organizațiile umanitare atrag atenția asupra riscului ca foametea să devină și o sursă de profit pentru anumiți actori economici.

Un exemplu de intervenție este proiectul desfășurat de organizația medicusmundi în localitățile Rungu și Wamba, din provincia Alto Uele, Republica Democrată Congo. Lansată în noiembrie 2022, inițiativa urmărește îmbunătățirea producției agricole, a alimentației și a veniturilor familiilor participante.

Proiectul a inclus distribuirea de unelte, semințe certificate și vaccinuri, precum și introducerea creșterii păsărilor. Una dintre intervenții a presupus oferirea a 3.000 de puicuțe și găini din rasa SASO. În paralel, culturile au fost diversificate prin introducerea fasolei, soiei, ardeilor și morcovilor, atât pentru îmbunătățirea alimentației, cât și pentru crearea unor oportunități de vânzare.

Numărul participanților a crescut de la 45 la 60 de persoane

În primele etape, proiectul a ajuns la 2.027 de gospodării, iar organizația estimează că în prezent sunt implicați 2.341 de membri ai comunităților participante.

Inițiativa cuprinde și instruirea femeilor, precum și sprijin pentru accesul acestora la terenuri, creșterea producției și obținerea unor venituri proprii. Cu toate acestea, activitățile au fost afectate de incursiunile armate, strămutarea populației și episoadele de Ebola.

Proiectul beneficiază de finanțare din partea Uniunii Europene și a Guvernului Aragonului, iar încheierea sa este prevăzută pentru 4 noiembrie.

Reducerea ajutorului umanitar afectează comunitățile vulnerabile

Diminuarea finanțării internaționale pentru ajutor umanitar și dezvoltare în regiunile afectate de crize alimentare a readus sprijinul disponibil la niveluri similare celor din 2016 și 2017, avertizează organizația Ayuda en Acción.

Reducerea bugetelor afectează distribuirea alimentelor, tratamentul malnutriției, cantinele școlare și programele de nutriție destinate mamelor și copiilor. În același timp, sunt limitate ajutoarele pentru agricultori, care au nevoie de semințe, unelte, animale și sisteme de irigații pentru a-și menține sau reface mijloacele de trai.

Scăderea finanțării îngreunează și identificarea timpurie a crizelor alimentare. Potrivit reprezentanților organizației, în multe țări sunt eliminate anchetele nutriționale și sistemele de avertizare timpurie, ceea ce face mai dificilă identificarea comunităților vulnerabile și intervenția înainte ca situația să se agraveze.

Organizațiile umanitare solicită ca ajutorul de urgență să fie completat de investiții în agricultură adaptată schimbărilor climatice, protecție socială, sănătate, educație și piețe locale. World Vision susține extinderea cantinelor școlare și asigurarea accesului copiilor la alimente nutritive. Manos Unidas solicită sprijinirea agriculturii familiale și a agroecologiei, alături de politici care să recunoască și să protejeze dreptul la hrană.