Interzicerea comercializării consumului de droguri intră în categoria acelor măsuri politice inspirate mai mult de o viziune dogmatic-populistă decât de fapte reale sau adevăr ştiinţific. Incriminarea drogurilor continuă să fie puternic criticată de specialişti din domenii diverse, precum medicină, economie, filozofie, şi pe bună dreptate.
Din punct de vedere medical, este un fapt recunoscut că tutunul şi alcoolul – substanţe a căror comercializare este perfect legală – afectează sănătatea oamenilor mai mult decât o fac droguri precum marijuana, LSD sau ecstasy. Mai important, cannabisul sau elementele active de bază ale cocainei sau heroinei au întrebuinţări medicale din cele mai vechi timpuri.
Din punct de vedere filozofic-moral, prohibiţia limitează nejustificat libertatea şi drepturile fundamentale ale omului, înlocuind responsabilitatea individuală cu paternalismul statului. Moralitatea nu se poate impune prin lege. Mai mult, cum procesul politic tinde să fie întotdeauna viciat de interese de grup, legislaţia care incriminează consumul de droguri ascunde adesea aspecte profund imorale (de exemplu, când consumul de droguri se petrece în penitenciare, adică într-un mediu aflat direct sub controlul guvernului, este clar că ingerinţa statului în viaţa socială pentru a combate acest fenomen nu este justificată).
Din punct de vedere economic, prohibiţia creează stimulente „perverse”, cu efecte antisociale clare – apariţia pieţei negre, scumpirea artificială a drogurilor şi creşterea rentabilităţii comercializării acestora, dezvoltarea structurilor infracţionale – efecte puse bine în evidenţă în timpul prohibiţiei alcoolului din SUA, în anii 1920. De aceea, un mare număr de economişti, inclusiv mai mulţi laureaţi ai premiului Nobel s-au pronunţat pentru legalizarea drogurilor.
Principalele efecte ale legalizării drogurilor ar fi următoarele:
• Scăderea preţului acestora şi, în consecinţă, scăderea criminalităţii asociate în prezent cu traficul de droguri.
• Creşterea transparenţei comerţului şi atenuarea sensibilă a problemelor informaţionale cu care se confruntă consumatorii. Printre altele, îmbunătăţirea calităţii drogurilor (prin certificare) ar elimina o serie de riscuri la care se expun în prezent cumpărătorii, precum riscul de supradoză sau problema purităţii incerte.
• Reducerea cheltuielilor publice asociate cu combaterea traficului de droguri, eliberându-se astfel fonduri pentru educarea publicului şi pentru asigurarea tratamentului medical în cazul celor dependenţi
Aceste efecte au fost confirmate în practică în ţara europeană cu cel mai liberal regim în domeniu: Portugalia. În anul 2001, Portugalia – ţară care la vremea respectivă avea una din cele mai mari rate de consum de droguri de mare risc din Europa – a eliminat pedepsele pentru posesia acestora. În ciuda criticilor acestei măsuri, care au avertizat asupra pericolului ca Portugalia să ajungă un paradis al dependenţilor de droguri, la cinci ani de la implementarea ei un studiu a arătat că atât consumul de droguri cât şi infecţiile cu virusul HIV cauzate de folosirea improprie a seringilor au scăzut, iar numărul celor care se adresează sistemului medical pentru a scăpa de dependenţă a crescut spectaculos.
Bogdan Glăvan
Conf. Univ. Dr. Universitatea Româno-americana, membru fondator Centrul pentru Economie şi Libertate (ECOL), site personal: www.logec.ro
