Goana dupa aur din 1848 a atras multi aventurieri in California. Unul dintre ei a fost Levi Strauss, un tanar de 20 de ani, vanzator de panza in New York. Constatand ca salopetele minerilor se uzau foarte repede, acesta a confectionat cateva perechi de pantaloni din canavas (un material dur, gen foaie de cort), care s-au bucurat de succes. Nefiind prea multumit de acest material, a inceput sa foloseasca altul, provenit din Italia. Tesatorii de acolo il numeau genes, dar Strauss i-a schimbat denumirea in jeans. Mai tarziu si-a numit inventia Levi’s: adica pantalonii lui Levi, articole care au devenit foarte populare in randul fermierilor si minerilor.
Astfel, compania Levi Strauss, fondata in 1853 la San Francisco, a initiat o afacere prospera, datorita careia blue jeans-ii au devenit un fenomen international si un simbol al culturii americane. Dincolo de granitele SUA erau atat de ceruti, incat in tarile din blocul comunist, inclusiv Romania, au devenit o moneda de schimb neoficiala. Totusi, in ultimii trei ani, vanzarile de blugi Levi’s se afla intr-un vizibil declin. Pozitia acestei marci a fost erodata de competitorii care s-au orientat spre branduri adresate nivelului mediu oferite spre vanzare la preturi reduse si cu disconturi din ce in ce mai mari, precum si de cei care au facut din acesti pantaloni banali, articole de moda.
Etichete occidentale si
forta de munca autohtona
In Romania, dupa 1990, accesul la o pereche de blugi “made in USA” nu a mai fost o problema decat din punct de vedere financiar, deoarece putini isi permit sa plateasca intre 50 si 100 de dolari pentru o marca originala. Cu toate acestea, unele firme s-au incumetat sa aduca pe aceasta piata saraca nume sonore.
Compania L&W Trade Group (Romania) SRL este unic importator si distribuitor al jeans-ilor Lee si Wrangler, care au ca marci concurente Levi’s si Diesel. “Avand in vedere faptul ca ne adresam segmentului de piata mediu-superior si superior, slab dezvoltat in Romania, putem spune ca puterea scazuta de cumparare este principalul factor care ne influenteaza negativ. Astfel ca, din 1996, actionam pe o piata descendenta, dar ramanem increzatori in ascensiunea acesteia”, afirma Sorin Stroilescu, marketing-manager la L&W Trade Group.
Conform informatiilor primite de la Centrul Roman de Comert Exterior (CRCE), in ultimii doi ani, in Romania s-au importat blugi in valoare totala de 4.904,2 mii USD, majoritatea provenind din Turcia. De altfel, piata locala a fost si este dominata in continuare de no-name-uri si produse contrafacute, cele mai multe realizate in tari asiatice, precum Hong Kong, Thailanda si China.
Productia autohtona de blugi se confrunta cu probleme legate de materia prima: fiind vorba de o tesatura speciala, denim, care la noi nu se poate realiza la standardele acceptate pe piata externa din cauza lipsei de tehnologie, aceasta trebuie importata. De aceea, numeroase societati romanesti au optat pentru lucrul in sistem lohn.
“Firmele din afara cu care lucreaza le pun la dispozitie materiile prime necesare pentru prelucrare – adica tesaturi, etichete si accesorii – iar cele romanesti contribuie cu spatiile, utilajele de confectionat si spalat si cu forta de munca”, explica Dan Hritcu, economist la Romanoexport SA.
Astfel ca, pentru multe societati din industria confectiilor, lohnul este singura posibilitate de supravietuire si chiar de profit.
SC Silvex SA din Zalau este un astfel de exemplu. Infiintata in 1991, confectioneaza pantaloni sport tip jeans (67% din capacitate) si pantaloni clasici. Initial, intreaga productie era destinata pietei interne, pentru ca din 1993 sa se treaca la productia pentru export in sistem lohn. Aceasta reorientare a fost cauzata de problemele specifice industriei de profil: lipsa unor furnizori autohtoni de tesaturi si accesorii, taxele mari aplicate materiilor prime importate, inexistenta facilitatilor la obtinerea de credite etc. La toate acestea se adauga concurenta acerba aparuta pe piata locala, generata in special de avalansa de subproduse turcesti si asiatice. In prezent, Silvex produce anual in valoare de aproximativ doua milioane DM. De-a lungul timpului, a lucrat pentru firme celebre cum ar fi: Benetton, Jordans, Diadora, VBM (Italia), Marks & Spencer (Anglia), Steilmann, Hansbrandt, GmbH si Hirch AG (Germania).
La inceputul lunii trecute, firma Mercury Marketing and Research Consultants a realizat o cercetare tip Omnibus referitoare la piata blugilor. Pe baza rezultatelor studiului se pot desprinde cateva concluzii privind notorietatea unor marci, locurile din care se cumpara, de regula, aceste articole si suma maxima pe care consumatorii sunt dispusi sa o cheltuiasca pentru o pereche de blugi.
Dintre cele 1.599 de persoane intervievate, 48,4% au declarat ca cea mai cunoscuta marca este Levi Strauss. Cu toate acestea, dintre persoanele care au afirmat ca au cel putin o pereche de blugi, doar 11,1% detin marca Levi’s. Alte marci foarte cunoscute sunt Lee si Lotus, mentionate de 40%, respectiv 38,8% din respondenti.
Se poate constata faptul ca, in general, barbatii cunosc mai multe marci de blugi decat femeile. De asemenea, aceste articole sunt mai cunoscute persoanelor care au mai putin de 44 de ani si celor care locuiesc in mediul urban. De semnalat este ponderea mare a tinerilor care au astfel de articole de imbracaminte: 92,5%. In schimb, 68,5% din persoanele apartinand clasei sociale “muncitori necalificati si functionari cu studii minime” nu detin o pereche de blugi.
Tinerii prefera
blugii de marca
Referitor la preturi, Razvan Otel, Research Executive la firma mentionata, face urmatorul comentariu: “Cu cat varsta persoanei intervievate creste, cu atat suma maxima pe care aceasta este dispusa sa o cheltuiasca pentru o pereche de blugi scade: de la 268.097 lei in cazul celor din categoria 15-29 ani, pana la 132.045 lei in cazul celor care au peste 60 de ani. Respondentii din mediul urban sunt dispusi sa plateasca aproximativ 250.000 lei pentru o pereche, in timp ce, in mediul rural, suma maxima este de aproximativ 183.000 lei perechea. De asemenea, de la director la muncitor necalificat, suma scade cu 105.000 lei”.
La inceputul anilor ’90, importul de blugi cu sacosa a fost o buna afacere pentru cei decisi sa ia calea Istanbulului. Astazi, cand piata este suprasaturata pe toate segmentele, acesti intreprinzatori s-au reprofilat, inlocuind blugii turcesti cu produse alimentare aduse din Ungaria.