"Noul Cod Civil este un pas important important din reforma în justiție, condiționată subiectiv prin faptul că pune la îndemână magistraţilor un instrument modern prin care să ridice calitatea actului de justiţie şi să-i demonstreze virtuozitatea profesională. De asemenea, este condiţionată obiectiv de eforturile pe care Guvernul trebuie să le facă prin sprijinirea şi financiar a acesteia, după ce a sprijinit-o exemplar politic", a declarat Cătălin Predoiu, Ministrul Justiţiei.
Acesta a arătat că este nevoie de asumare de către Ministerul Finanţelor publice a reformei din justiţie. "Este vorba despre un efort simplu dar dificil pentru a sprijini financiar reforma din justiţie, nu atât în ceea ce priveşte actualul cod cât următoarele trei coduri care trebuie implementate".
Adresabilitatea noului cod civil în mediul bancar
Printre elementele care se adresează mediului bancar şi de afaceri, întâlnim "fiducia", care este o inovaţie a noului Cod Civil, cu vocaţie de dezvoltare practică, în special în mediul bancar. Astfel, reglementează transferul de drepturi de la constituitor la "fiduciar". Inspiraţia reglementării "fiduciei" legale are rădăcini în cCodul Napoleonian, însă grupul de lucru de la noul Cod Civil a extins posibilitatea ca persoanele fizice şi juridice să fie constituitori de "fiducie". În Codul Napoleonian constituirea "fiduciei" era limitată doar la nivelul instituţiilor.
De asemenea, Ministrul Predoiu a amintit ca noutate introducerea impreviziunii contractuale supusă unor garanţii şi criterii în aplicabilitatea ei, cum ar fi impactul acesteia sau imposibilitatea debitorului de a plăti. Tot în noul Cod Civil au fost incluse o serie de norme din mediul bancar, cum ar fi contractele de credit, de depozit etc.
Printre sursele de inspiraţie ale noului Cod Civil se numără Codul Quebec – adoptat în 1995 şi care îmbină dreptul anglo-saxon cu dreptul continental – şi Legea Elveţiană a Obligaţiilor. Legat de Legea Elveţiană a Obligaţiilor, Ministrul Predoiu a declarat că e una dintre cele mai frumoase legiuiri scrise vreodată, iar dacă Victor Hugo declara că citea o dată pe zi din Codul Napoleonian, dacă ar fi avut Legea Elveţiană a Obligaţiilor, ar fi citit de două ori.
