M-am întors de curând de la Paris, unde am vorbit cu o prietenă care lucrează la o mare agenţie de PR din capitala Franţei. O agenţie care are nici mai mult, nici mai puţin decåt 500 de angajaţi. Şi nu în toată ţara, nu în nişte regiuni, ci doar în Paris. Întrebarea mea a fost „cum se poate aşa ceva?“ Ce fac acei 500 de oameni, toţi PR-işti, în fiecare zi? Cåţi clienţi trebuie să ai ca să justifici un asemenea număr de angajaţi? M-am gåndit la echipa mea de doar 20 de oameni, care duce o mulţime de clienţi şi face zeci de campanii într-un an. Cåt business trebuie să generezi ca să-ţi permiţi un fond de salarii de asemenea anvergură?

Explicaţia a venit repede: SPECIALIZAREA. Nu este vorba de 1.000 de clienţi sau milioane de campanii. Ci de oameni care se ocupă de bucăţele foarte mici. Specialişti pe nişe foarte înguste. Dacă la noi un consultant senior face de toate – de la relaţia cu clientul la relaţia cu presa şi organizarea de evenimente, la ei acest lucru este de neconceput. Există specialişti în redactarea de texte despre companie, în redactarea de texte despre brandurile companiei, în organizarea de deplasări cu presa sau în organizarea de petreceri. Fiecare are domeniul lui micuţ, pe care îl cunoaşte la perfecţie. O singură echipă alocată unui client poate număra între 20 şi 30 de persoane. Există, desigur, multe avantaje: specializåndu-se, oamenii devin experţi. Aria lor de activitate nu mai are niciun secret.

Specialiştii în redactarea de comunicate de presă de brand probabil că au ajuns să scrie un text în zece minute. Profunzimea abordării este, desigur, cu totul alta decåt cea cu care suntem noi obişnuiţi. Totuşi, oamenii aceia nu ştiu nimic altceva. Nu au „big picture“. Îşi petrec cinci ani, zece ani sau întreaga carieră în spaţiul stråmt al specializării lor. Nu poţi spune că sunt buni oameni de PR, ci tehnicieni foarte buni. Auzind povestea, m-am simţit måndră de noi. Poate că industria de PR din Romånia nu este la nivelul de acolo, poate că oamenii noştri mai au foarte multe de învăţat. Dar, la final, experienţa noastră, ca ţară cu scurtă istorie în comunicare, nu seamănă cu nimic din ce au avut ei. Tinerii noştri, care fac de toate de la 20 de ani şi ajung şefi de departament după doi ani de la intrarea în breaslă, se confruntă zilnic cu mai multe provocări decåt orice angajat dintr-o ţară „civilizată“. Şi creştem mai repede şi avem o mai mare deschidere către tot ce înseamnă comunicare.

M-am întors la birou şi m-am uitat cu drag la cei 20 de angajaţi ai mei, gåndindu-mă că un specialist în PR din Franţa n-ar rezista nicio zi la noi în agenţie…

Ioana Mănoiu este managing partner al agenţiei GMP PR