Obsesia progresului te mentine in afaceri

Cum a fost posibil ca aceasta predictie sa se traduca in practica si care au fost factorii care au facut ca ea sa se verifice cu atata precizie? Inainte de toate, trebuie spus ca Legea lui Moore nu este o lege fizica, ci mai degraba o observatie despre ce pot obtine din silicon inginerii electronisti, atunci cand sunt bine organizati. Istoria procesorului de 1GHz este extrem de ilustrativa pentru verificarea in practica a acestei legi. Atat Advanced Micro Devices (AMD), cat si Intel au lansat pr

Cum a fost posibil ca aceasta predictie sa se traduca in practica si care au fost factorii care au facut ca ea sa se verifice cu atata precizie? Inainte de toate, trebuie spus ca Legea lui Moore nu este o lege fizica, ci mai degraba o observatie despre ce pot obtine din silicon inginerii electronisti, atunci cand sunt bine organizati.
Istoria procesorului de 1GHz este extrem de ilustrativa pentru verificarea in practica a acestei legi. Atat Advanced Micro Devices (AMD), cat si Intel au lansat procesorul de 1 GHz in prima saptamana din martie 2000. In acel moment, analistii erau de parere ca procesoarele recent lansate ofereau mai multa performanta decat oamenii aveau nevoie cu adevarat. Lucru care este perfect valabil si acum.
In aceste conditii, de ce nu a renuntat Intel sa mai cheltuiasca miliarde pentru construirea de noi fabrici si perfectionarea liniilor sale de productie? Pentru ca nici AMD, principalul concurent, nu ar fi facut-o.
La inceput, procesorul Pentium III la 1GHz costa 990 USD (vandut in cantitati mari), iar Intel avea 80% din piata. Doar trei ani mai tarziu, cel mai puternic procesor de la AMD lucreaza la o frecventa de 3,2 GHz si costa 464 USD. Daca Intel ar fi stat pe loc, ar fi ajuns in situatia neplacuta de a pierde miliarde de dolari trimestrial, iar AMD ar fi urmat sa detina 80% din piata.
Practic, cine nu respecta Legea lui Moore dispare de pe piata. Acesta este, de altfel, motivul pentru care teoria lui Moore nu a ramas o simpla predictie, capatand caracter de lege. Pe langa producatorii de hardware, adevarul legii se verifica si in cazul dezvoltatorilor de soft sau companiilor Internet.
De exemplu, daca puterea de calcul nu ar fi crescut in ritmul prezis de co-fondatorul de la Intel, portalul Google ar fi trebuit sa inchirieze de trei ori mai mult spatiu pentru fermele sale de servere. In fond, Legea lui Moore nu se refera neaparat la progres, fiind mai degraba o regula a competitiei. De retinut, totusi, ca acest principiu nu se aplica decat in tehnologia informatiei. Din fericire, am putea spune.
Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca legea s-ar fi aplicat in privinta dezvoltarii urbane. Un oras de 250.000 de persoane ar fi ajuns intr-un deceniu la fel de mare ca New York-ul! Daca ne gandim ca o data cu cresterea vitezei de procesare dimensiunile scad, populatia mega-orasului ar fi trebuit sa se inghesuie pe spatiul ocupat de un sat. Dar am mers cu imaginatia suficient de departe.
Scaderea dimensiunilor cipurilor, o data cu cresterea puterii de procesare, a fost sinonima pentru companiile de hardware cu o supradimensionare a bugetelor de investitii. Potrivit unui alt principiu, Legea lui Rock, costul unei facilitati de productie pentru semiconductori se dubleaza din patru in patru ani. In prezent, acest cost a ajuns la aproximativ trei miliarde USD/facilitate de productie.
Totusi, Legea lui Moore nu se poate aplica la nesfarsit. In curand, progresul va proveni mai degraba dintr-o mai buna proiectare a sistemelor de calcul decat din inmultirea numarului de tranzistori de pe un cip. In curand, se va ajunge ca legea unui alt executiv de la Intel (!) sa devina regula de baza in IT: Legea lui David House care, in anii 80, postula ca puterea de calcul se dubleaza la fiecare 18 luni.