Una din problemele majore cu care se confruntă România în materie de pensii este prezentă şi în ţări mai dezvoltate şi educate financiar şi anume o înţelegere corectă din partea populaţiei şi a participanţilor a modului cum funcţionează sistemul privat de pensii şi a beneficiilor pe care le aduce, spune Radu Crăciun.
Tocmai din cauza unei percepţii greşite, populaţia încă nu realizează pericolul ce planează asupra sistemului public de pensii (pilonul I) atât în România, cât şi în Europa. „Faptul că numărul tinerilor care vin din spatele generaţiilor mai în vârstă este din ce în ce mai scăzut face ca şi numărul de plătitori de asigurări sociale din care se plătesc pensiile actuale să fie din ce în ce mai mic. 
Ne îndreptăm spre o piramidă demografică cu vârful în jos, în care baza, numărul cel mai mare, este cel al pensionarilor. În plus, avem o percepţie greşită şi anume aceea prin care oamenii cred că banii cu care ei contribuie la pensie de-a lungul vieţii se strâng undeva pentru a le fi returnaţi la pensie. Ceea ce nu este adevărat. Acei bani sunt cheltuiţi a doua zi pentru plata acelora ieşiţi deja la pensie“, arată Crăciun. În România, situaţia e ceva mai gravă, că sistemul e deja pe deficit uriaş înainte ca peste câţiva ani să iasă la pensie o generaţie foarte numeroasă, copiii anilor 60.
Astfel, dacă în prezent pensiile reprezintă circa 40% din salariul mediu brut pe economie, odată cu ieşirea la pensie a generaţiei respective, pensia de stat este de aşteptat să scadă până la 25%-30% din salariul mediu, ceea ce abia va asigura un minim nivel de subzistenţă.
Pe de altă parte, specialistul Eureko spune că viitorii pensionari sunt pândiţi şi de pericolul deciziei poli­tice în ceea ce priveşte pensiile private obligatorii de pe pilonul II. În acest context în care pensiile de pe pilonii I şi II sunt independente de decizia indivizilor, singura variantă prin care aceştia pot să-şi definească o pensie viitoare este pe pilonul III, al pensiilor facultative, acum subdezvoltat. Una din problemele pilonului III este faptul că pensiile facultative au fost concepute ca un instrument corporatist, or, odată cu criza, apetitul firmelor de a oferi astfel de beneficii angajaţilor a scăzut semnificativ.
Ce ar ajuta pensiile private
Totodată, atractivitatea pilonului III ar putea creşte prin posibilitatea de simulare a pensiei. Această simulare unică, furnizată de supraveghetor sau de asociaţia pensiilor, ar ajuta participanţii prin a estima care este valoarea contribuţiei pe care trebuie să o aibă până la pensie pentru a atinge un anumit nivel al pensiei. „Foarte des apare întrebarea: Dacă aş vrea să am o pensie de 1.000 euro, cu cât ar trebui să contribui acum?
Ceea ce se poate spune este că diferenţa dintre a contribui de la 25 de ani şi a începe să contribui de la 35 de ani este, aproximativ, de la simplu la dublu. Altfel spus, pentru aceeaşi pensie, începând de la 25 de ani voi contribui cu jumătate din suma cu care aş contribui începând de la 35 de ani. Variaţia nu este liniară, tocmai datorită efectului de multiplicare a investiţiei“, spune Crăciun.
În plus, el e de părere că şi alte modificări legislative ar fi de bun augur pentru sistem, în sensul motivării angajatorilor pentru a oferi pensii facultative angajaţilor ca un instrument de reţinere a acestora. Eventual, dacă angajatul pleacă mai devreme de perioada agreată să nu poată să îşi ia suma acumulată în pensia privată. În cazul în care angajaţii optează pentru pensie privată, e de recomandat să meargă pe varianta virării direct de către angajator.
Banii fondurilor de pensii pot fi o sursă importantă de dezvoltare, în contextul în care capitalul a devenit foarte scump şi foarte rar. „În momentul în care vreau să maximizez profitul pentru participantul meu, voi identifica zonele cele mai bune din economie în care aceşti bani să fie alocaţi. Odată ce ai banii, ca să-i duci la destinaţie ai nevoie de un mijloc de transport. Atâta timp cât în România nu ai o piaţă de capital solidă, va fi mult mai greu ca aceşti bani să ajungă în zonele profitabile“, spune reprezentantul Eureko. Noua normă de investire, aflată în prezent în dezbatere, va permite plasarea a până la 10% din active în fonduri de private equity sau proiecte de infrastructură.
Strategie de succes
Directorul de investiţii al Eureko remarcă cu regret că orientarea opiniei publice e concentrată pe termen scurt, astfel că dacă două-trei luni fondurile de pensii au performanţă negativă toată lumea le arată cu degetul. Acest lucru este în dezavantajul participanţilor, întrucât strategia de investiţii a administratorilor este influenţată, fiind deviată de la una pe termen lung, cu potenţial de randamente mai mari, spre una pe termen scurt, cu randamente mai mici.
Când vrei să contracarezi volatilitatea acţiunilor, poţi să mergi în anumite active de rezervă, care au o corelaţie negativă, iar cei de la Eureko au avut o abordare care a favorizat o diversificare cât mai largă a activelor. „Am fost primii care am publicat structura detaliată a portofoliului, primii care am investit în aur fizic, primii care ne-am protejat de riscul valutar prin hedging, iar acum dorim să fim primii care vorbim deschis despre strategia de investiţii. Pionieratul acesta a adus şi rezultate prin prisma performanţei investiţionale din ultima perioadă, plasându-ne în topul administratorilor. N-a fost doar artă de dragul artei, ci a dat şi rezultate“, conchide Crăciun.