După ce a pus la zid energia nucleară şi a închis o parte din capacităţile de producţie, Europa redescoperă singura alternativă viabilă la dependenţa de resursele externe. Urmează şi România tendinţa?
Acum două decenii, energia nucleară era pe val. Faptul că centralele atomice, deşi mai scumpe decât tradiţionalele centrale în care se ard hidrocarburi, sunt de mii de ori mai eficiente şi nepoluante a determinat guvernele lumii să investească masiv în o asemenea sursă alternativă de energie. Dar catastrofa de la Cernobîl din 1986 a schimbat totul. Conştientizate brusc, după accidentul de la centrala din Ucraina, ale cărui urmări cauzate de radioactivitate se mai resimt şi azi, de pericolul pe care îl reprezintă radiaţiile, proiectele de dezvoltare a capacităţilor de producere au fost sistate. Unele state de pe bătrânul continent, precum Germania şi Italia, au decis să închidă o parte din capacităţi, în urma unui set de recomandări ale Uniunii Europene privind politica energetică.
Dar, după 20 de ani, uitarea aşternută peste sicriele de beton şi plumb care îmbracă rămăşiţele reactoarelor de la Cernobîl a mai risipit din teama că, atunci când e vorba de energie nucleară, lucrurile pot scăpa de sub control. În plus, resursele de hidrocarburi (ţiţei, cărbuni) şi gaze naturale nu numai că au devenit extraordinar de scumpe, cu un preţ al petrolului care a atins un nou maxim istoric de peste 80 de dolari pe baril săptămâna trecută, dar se mai află fie în zone de conflict, fie în posesia Rusiei, ţară cu numeroase antecedente în a-şi impune punctul de vedere printr-o politică de forţă. La rândul lor, schimbările climatice, a căror cauză este în mare măsură poluarea generată de arderea hidrocarburilor, a stârnit îngrijorare.
Dependenţi de resurse şi ameninţaţi de climă.
Toate acestea au determinat o reconsiderare a energiei nucleare ca un posibil tratament, mai ales pentru Europa, la dependenţa acută de resursele externe. „Din cauza imposibilităţii de a ne asigura o independenţă energetică ar trebui să ţinem cont de toate resursele posibile care să contribuie la o economie orientată către un consum cât mai eficient“, menţionează un raport înaintat către superiorii lor de trei membri ai departamentului de Energie Nucleară şi Deşeuri Radioactive al Directoratului pentru Energie şi Transport al Comisiei Europene. Raportul a fost prezentat pentru prima dată anul trecut la o conferinţă pe tema energiei nucleare ţinută la Cernavodă şi sugerează că organismul european nu ar trebui să recomande ţărilor membre ce fel de energie să folosească, ci mai degrabă să stabilească un set de reguli comune în politica energetică.
La un an după înaintarea acestui raport, lucurile par să se mişte în direcţia sugerată, cel puţin la nivelul declaraţiilor oficiale recente ale membrilor Comisiei Europene, care încep să susţină din ce în ce mai vădit ideea reluării investiţiilor în centrale nucleare. „Singurele ţări care mai au obiecţii sunt Elveţia, Austria şi, în mică măsură, Germania“, spune Iulian Iancu, analist al sectorului energetic şi fost secretar de stat în ministerul Economiei.
Cel mai recent eurobarometru pe această temă, publicat la începutul anului, concluzionează că, pe ansamblu, europenii „mai degrabă acceptă decât resping valoarea energiei nucleare, deşi mulţi dintre ei nu şi-au format o opinie exactă“, 69% din persoanele intervievate în ţările membre UE (62% în România) fiind de acord că dezvoltarea unor capacităţi de producţie de energie nucleară reduce dependenţa de resurse externe şi jumătate din ei (54% dintre români) sunt conştienţi că aceasta va duce la preţuri mai scăzute şi mai stabile ale energiei.
Un accident nuclear la fiecare 100.000 de ani Totuşi, teama de deşeurile radioactive şi de accidentele nucleare rămâne principala piedică în calea dezvoltării energiei nucleare ca alternativă la industria tradiţională de profil. Dar specialiştii încearcă să contrazică aceste temeri. „O centrală nucleară prezintă siguranţă maximă în exploatare. Riscul producerii unui accident nuclear major este de 10-8 evenimente pe an, ceea ce înseamnă un accident nuclear major la peste o sută de mii de ani“, spune Vilmos Zsombori, preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN).
În acest context, poate România, care deţine astfel de capacităţi de producţie, să urmeze tiparul care prinde contur la nivel european, în încercarea de a–şi diminua dependenţa, mai acută chiar decât a altor state europene, de importurile de combustibili şi gaze din Rusia? „Tendinţa manifestată la nivel european este urmată şi de România“, afirmă Zsombori. „ În prezent, Nuclearelectrica acoperă aproximativ 18% din producţia de energie electrică a României. În cazul în care ar fi operaţionale toate cele patru reactoare, Nuclearelectrica ar asigura aproximativ 36% din producţia de energie electrică a României“, adaugă preşedintele CNCAN.
„Iniţial, strategia de dezvoltare a sectorului în România prevedea construirea a şase reactoare, din care două pe Olt. Din păcate, au rămas în proiect doar patru, cele de la Cernavodă“, mai spune Iancu. „Conform graficului, începerea lucrărilor este programată în 2009, iar finalizarea reactorului 4, în 2015, necesarul de investiţii fiind de peste două miliarde de euro, la care se mai adaugă încă pe atât într-o centrală în pompaj la Cluj, un cablu subteran de interconectare cu Turcia şi reamenajarea cursului Dunării“, adaugă analistul economic. Poate România să se înhame la o asemenea căruţă şi, mai ales, vrea?
Eurosceptici
Energia nucleară este singura alternativă capabilă să înlocuiască pe scară largă producţia de energie pe bază de combustibili fosili, hidrocentralele, centralele eolinene sau cele solare fiind mai mult soluţii de „back-up“ sau cu adresabilitate locală.
Având în vedere că dezvoltarea unor astfel de centrale este mult mai scumpă decât cea a unor termocentrale şi că acest demers este perceput ca unul cu grad mare de risc, comutarea pe o asemenea sursă de energie presupune o decizie politică.
Europenii, deşi conştienţi de avantajele energiei nucleare, rămân sceptici la o asemenea alternativă, indică cel mai recent eurobarometru, publicat la începutul anului.
Statistică
0,15% din radiaţiile măsurate pe întreaga suprafaţă a planetei provin din activităţile nucleare, în timp ce 30,7% sunt produse de domeniul medical, iar 67,6% sunt radiaţii naturale.
