cifre previzionate in acest raport, acceptat formal de autoritatile romane, m-au surprins – si le voi mentiona aici nu pentru a va surprinde, la randul meu, nici pentru a sustine ca ele sunt neaparat gresite, ci pentru a ridica o problema. Problema este ca nu cumva unele decizii de politica macroeconomica sa se bazeze pe aceste cifre ca pe un adevar gata validat. Or, ele nu ar trebui sa fie decat niste previziuni pe baza unui model econometric – un scenariu de lucru, nimic mai mult.Primul lucru care m-a izbit a fost volumul surselor de finantare din contul de capital si financiar. Astfel, investitiile straine directe sunt estimate la 2,5 miliarde de dolari in 2005 si 2,3 miliarde de dolari in fiecare din anii 2006-2008. Volume neatinse in nici unul din anii de pana acum si care sunt asteptate pe masura reducerii ofertei de intreprinderi privatizabile. Practic, este vorba de un optimism deosebit privind investitiile pe loc gol (de la zero) si de o constanta a acestora la nivel inalt. Principalul argument care ar justifica acest optimism ar fi apropierea de momentul integrarii in UE. Dar tocmai asta contrariaza, pentru ca acest factor ar trebui in primul rand sa influenteze pozitiv investitiile, de portofoliu, asa-numitii „bani fierbinti”. Previziunea pentru investitiile de portofoliu este insa plata ca o apa minerala fara gaz: cate 50 de milioane de euro in fiecare an din intervalul 2004-2008. Este o cifra trecuta acolo pur mecanic si care, daca ar fi luata in serios, ar insemna ca Bursa de Valori va cunoaste cinci ani de dezinteres din partea investitorilor straini. si inca o cifra care nu e ciudata, dar care merita retinuta: nivelul net al imprumuturilor private este asteptat sa creasca de la 164 de milioane de dolari in 2004 la 1,2 miliarde in 2008.Dar ce ar trebui sa finanteze aceste fluxuri de capital? Un deficit comercial, respectiv un deficit de cont curent, in scadere. Se previzioneaza precis ca ritmul de crestere al exporturilor va fi superior ritmului de crestere al importurilor in fiecare din anii 2004 – 2008, desi acest lucru a fost valabil doar in unul din precedentii cinci ani. Nu stiu ce sta la baza acestei asteptari, care s-ar putea sa se si implineasca. Ma pot gandi insa la cel putin doua argumente in directia contrara. In primul rand, daca ar creste investitiile straine directe la nivelul de peste 2,3 miliarde de dolari anual, un prim efect ar fi cresterea importurilor induse de aceste investitii (in parte, importuri de tehnologie). In al doilea rand, acelasi raport previzioneaza o crestere a cererii interne superioara, an de an, cresterii produsului intern brut. Cresterea cererii interne ar putea, pe de o parte, spori importurile de consum (la urma urmei, acesta e argumentul folosit pentru limitarea avantului creditelor non-guvernamentale), iar, pe de alta parte, creste atractivitatea pietei interne (in detrimentul exporturilor) pentru producatorii locali, inclusiv pentru firmele locale cu capital strain. O alta tema interesanta este balanta economisire-investitii. Se previzioneaza pana in 2007 o crestere foarte puternica a ratei economisirii atat pentru sectorul guvernamental, cat si pentru intreprinderile de stat – probabil determinata de inasprirea disciplinei financiare. Se previzioneaza, de asemenea, o crestere a investitiilor guvernamentale – pe fondul proiectelor mari de infrastructura, cofinantate din fonduri europene. Nu am inteles insa de ce urmeaza sa creasca, ca procent in PIB (de la 1,4% in 2003 la 1,9% in 2007), rata investirii in sectorul intreprinderilor de stat, mai ales ca numarul acestor intreprinderi de stat stim ca va continua sa se diminueze, prin privatizarea a ce a mai ramas de privatizat. Curios este si faptul ca urmeaza sa creasca doar marginal rata investirii in sectorul privat (de la 19,7% in 2003 la 20% in 2007), mai ales ca si rata economisirii in acest sector ar urma sa scada (de la 18,9% in 2003 la 17,2% in 2007) – ultima probabil din cauza tendintei de scadere a dobanzilor. In sfarsit, o informatie care nu apare des in cifrele oficiale: valoarea unitara a exporturilor a crescut cu 18,6% in 2003, fata de 18,4% cresterea valorii unitare a importurilor, si se estimeaza ca va creste cu 4,2% in 2004, fata de doar 2,5% cresterea valorii unitare a importurilor. Raportul dintre valoarea unitara a exporturilor si cea a importurilor reflecta intensitatea tehnologica a exporturilor, si s-ar parea ca acest raport incepe sa creasca. O cifra pozitiva de data aceasta, dar tot curioasa.