Conform unui studiu al organizatiei guvernamentale americane Energy Information Administration, consumul mondial de electricitate se va dubla in urmatorii 18 ani, evoluand cu un ritm mediu anual de 2,7% pe an in intervalul 1999 – 2020. Cel mai rapid ritm de crestere al consumului de energie se va inregistra in tarile in curs de dezvoltare: 4,5% pe an, in medie, pe intervalul mentionat. Asia va conduce in aceasta cursa de majorare a consumului energetic, datorita, in special, dotarii locuintelor cu aparate electrice cum ar fi cele de aer conditionat, frigidere etc. Doar China va inregistra in urmatorii 18 ani un ritm de crestere a consumului de 5,5% pe an, ajungand in 2020 la o valoare tripla a acestui indicator, comparativ cu momentul actual.
La fel se va intampla si in America Latina, ritmul de evolutie a consumului de energie fiind previzionat a atinge nivelul mediu de 3,9% pe an. Brazilia de exemplu, cea mai mare economie din regiune si, in acelasi timp, cel mai mare consumator zonal de energie va avea o crestere anuala a acestui indicator de 3,6%, ce va proveni in special de la electrificarea zonelor rurale, pana acum aflate in afara ariei de acoperire a retelei nationale.
In statele industrializate, rata de crestere a consumului energetic va fi de doar 1,9% anual, mult mai mica decat in trecut, motivatia constand in: scaderea ritmului de crestere a populatiei, in saturarea pietei, si in cresterea eficientei aparatelor consumatoare de energie, care au consumuri din ce in ce mai mici. Conform aceluiasi raport, doua vor fi tendintele importante ce vor avea o influenta majora in urmatoarele doua decenii, asupra cresterii consumului de energie electrica si a dezvoltarii sectorului energetic. Prima consta in faptul ca investitiile straine directe vor juca un rol din ce in ce mai important in statele in curs de dezvoltare. Orientarea unui flux mai mare de investitii straine catre sectorul energetic va permite statelor in curs de dezvoltare sa construiasca infrastructura necesara cresterii gradului de electrificare a tarilor lor.
O a doua mare tendinta va fi aceea legata de reformarea sistemelor energetice nationale. Multe din tarile dezvoltate au implementat o serie de reforme destinate liberalizarii sectorului energetic in ideea cresterii concurentei si a scaderii pretului energiei electrice la consumatorul final. tarile in curs de dezvoltare au implementat si ele o serie de reforme destinate atragerii de investitii straine in domeniul energetic, care sa ajute la imbunatatirea infrastructurii din acest sector.

Liberalizarea pietei duce la cresterea tarifului.

Uniunea Europeana (UE) se afla in prezent in plin proces de accelerare a liberalizarii sectorului energetic, incercand ca „pana in 2005, orice consumator sa aiba posibilitatea de a-si alege furnizorul”. In aceasta situatie, tarile central si est europene candidate la aderare sunt indemnate sa urmeze si ele aceiasi cale de liberalizare, cat mai rapida, a acestui sector. Problema este ca s-ar putea ajunge la situatia paradoxala in care aceste state, in loc sa se concentreze pe eficientizarea companiilor din domeniu astfel incat sa poate face fata competitiei de pe piata UE, sa fie mai preocupate de uniformizarea legislatiei lor, referitoare la sectorul energetic, cu cea din UE.
Or, nu este prea indepartat in timp exemplul sistemului energetic californian, care a ajuns in pragul colapsului. Practic, acolo a fost o problema de reglementare a pietei. Intrarea pe piata a noi competitori a fost ingreunata prin noile masuri adoptate. In acelasi timp, pentru a-si imbunatati infrastructura, ei aveau nevoie de investitii. Fondurile necesare acestor investitii puteau fi acoperite doar prin cresterea pretului la energie, fapt ce a destabilizat piata.
Din pacate, si in tarile Europei Centrale si de Est nevoia de investitii este foarte presanta. Chiar daca electrificarea acestor state este aproape completa, infrastructura de distributie a energiei, precum si o mare parte a echipamentelor de productie a curentului electric sunt invechite, avand 20-30 de ani. Polonia, spre exemplu ar avea nevoie de aproximativ 15 miliarde USD pentru a-si restructura sectorul energetic, sume asemanatoare – multe miliarde USD – fiind necesare si celorlalte state din ECE.
Pana in 2002, majoritatea statelor din zona practicau sistemul subventiilor incrucisate pentru populatie, pretul energiei electrice consumate de aceasta fiind suportat de firme. Liberalizarea pietei ar conduce la majorarea pretului curentului electric pentru populatie, ceea ce nu poate fi incurajator pentru un partid de guvernamant ce isi doreste sa fie reales.
In plus, nu se va putea vorbi de o competitie echitabila pe piata tarilor ECE, pana cand vechile contracte de distributie, pe termene lungi, nu vor fi incheiate.
Pana cand toate aceste impedimente nu vor fi eliminate ar fi prea devreme pentru o liberalizare a pietei energetice, apreciaza specialistii.
Cine are o alta parere ar trebui sa priveasca la exemplul Ungariei. In ultimii cinci ani, dupa o liberalizare grabita a sectorului energetic, pretul curentului electric a crescut abrupt, ajungand sa contabilizeze aproximativ 15-20% din bugetul unei gospodarii (fata de o medie de 5% in Germania, unde asistam la o scadere a preturilor la energia electrica incepand cu 1998 – momentul liberalizarii).