inflatia in noiembrie si decembrie (n.r.- in jur de 2%, pentru atingerea tintei anuale de inflatie de 9%). Chiar daca cifrele macroeconomice pot sustine in continuare aprecierea leului, care a ajuns la aproximativ 7% fata de sfarsitul lui 2003, obiectivele din 2005 impun o mai mare atentie in privinta fluctuatiilor cursului de schimb folosit pana acum de BNR ca principala ancora anti-inflationista. Chiar daca BNR va apela la aceasta strategie in cele doua luni care au mai ramas pana la sfarsitul anului, efectele unui leu mai slab in comparatie cu dolarul si moneda unica europeana nu vor fi simtite acut si, mai ales, nu imediat. Primele simptome au inceput totusi sa apara. Apropierea de pragul critic (n.r. – 66% din totalul imprumuturilor neguvernamentale sa fie in valuta) a determinat bancile comerciale spre o reorientare a strategiilor: dobanzi mai mici la creditele in lei si usor mai mari (cu unul, maximum doua procente) la cele in valuta. Raportate la rata lunara pe care clientii bancari o platesc pentru creditele in valuta, aceste majorari de dobanda sunt momentan insesizabile. Daca insa vor fi fluctuatii mai mari ale cursului de schimb valutar, influentele vor aparea fie la nivelul solvabilitatii clientilor, fie doar la nivel psihologic. Un curs mai putin stabil ar putea orienta creditele catre moneda nationala, desi diferentialul de dobanda este momentan inca mult prea mare pentru a permite acest lucru. Pe de alta parte, un leu mai putin puternic ar proteja in acest moment economia romaneasca de banii speculativi care intra in aceasta perioada in tara.